Legislatie

Concluzii Cercetare însoţitoare pentru implementarea noilor reglementări cu privire la reforma drepturilor copilului - Prof. Dr. jur. Roland Proksch
Despărțirile și divorțurile sunt procese de criză atât pentru părinți cât și pentru copii, pentru care de obicei nu au la dispoziție modele de comportament și "modele de făcut față situației". Conflictele nerezolvate din relația de cuplu, supraviețuiesc adesea divorțului și împovărează relațiile parentale.
Conflictele din planul accesului și îngrijirii sunt adesea consecințele conflictelor nesoluționate în relațiile la nivel de cuplu. Dezvoltarea și securizarea cooperării și comunicării constructive și a strategiei de gestionare a conflictelor în contextul separării și a divorțului joacă prin urmare un rol cheie în construirea unei paternități (sau maternități) satisfăcătoare post-divorţ în beneficiul părinților și copiilor.
Situația financiară a (multor) părinți divorțați, în special a acelora care au copii minori, indiferent de forma de îngrijire principală în care trăiesc (cu sau fără copii) este extrem de dificilă și împovărătoare. Normele de impozitare (ca de exemplu pierderea avantajului fiscal, a deducerii limitate a cheltuielilor cu îngrijirea copiilor), dar și pensia de întreținere (de exemplu în reglementările respectiv practica judiciară pentru pensia de întreținere, § 1570 Cod Civil apare sarcina părintelui custodian de a explica și a dovedi necesitățile copilului) sunt adesea cauza disputelor între părinți, dispute care generează conflicte (ca de exemplu conflictele legate de dreptul de acces).
Lipsa facilităților de îngrijire pentru copii ca și situația dificilă de pe piața forței de muncă îngreunează exercitarea activităților economice pentru mame și tați. Înțelegerea și atribuirea tradițională a rolurilor mamei și tatălui în familie, așteptările mediului profesional de la mame și tați împiedică promovarea echilibrată a îngrijirii copiilor de către mame și tați.
Aceasta împovărează părinții și în relația lor reciprocă. Cadrul juridic al legii reformei drepturilor copilului acționează structuralsprijinind promovarea custodiei comune și astfel a accesului, duce la reglementarea îngrijirii și la reglarea conflictelor consensual, independent, prin intermediul partenerilor aflați în conflict. Normele legii reformei drepturilor copilului cu privire la îngrijirea părintească promovează obținerea custodiei comune după despărțire și divorț. Custodia comună are susținere fundamentală.
Custodia comună este în ansamblu mai adecvată decât custodia unică deoarece:
- influențează pozitiv cooperarea și schimbul reciproc de informații între părinți, cu privire la copii lor
- menține și sprijină contactul ambilor părinți cu copii lor, ca și a celorlalte persoane cu drept de acces, în special a bunicilor și astfel promovează bunăstarea copilului
- reduce nivelul conflictului dintre părinti și evită sau diminuează litigiul juridic
- diminuează gradul de afectare a copilului ca urmare a separării și a divorțului
- îmbunătățește motivația părinților de a proceda la reglementarea independentă a conflictului precum și motivația lor de a încheia și a menține aranjamente financiare satisfăcătoare.
Normele legii reformei drepturilor copilului cu privire la dreptul copilului la acces au schimbat conștiința părintelui necustodian, dar nu în aceaşi măsură și pe cea a părintelui cu custodie principală.
Părintele custodian (care a primit încredințarea minorului) în mod frecvent nu respect cerințele de acces ale părintelui necustodian.
Aceasta duce la conflict, în special în rândul părinților cu custodie unică. Practica actuală, în special punerea în aplicare a programelor de legături personale sprijină mai puțin dreptul copilului la acces, ci mai degrabă interesele părintelui în conflict. Mamele și tații se comportă în conflictele apărute în contextual îngrijirii, accesului și întreținerii copilului în principiu identic, indiferent cui i s-a încredințat copilul.  Custodia unică duce în mare măsură la excluderea din viața copilului, a acelui părinte care nu a primit încredințarea minorului  (părintele necustodian). În special, între părinții custodieni și părinții necustodieni apare o relație considerabil tensionată.  Satisfacției foarte mari a părintelui custodian și cu regulile de acces (deficitare) fac să corespundă de cealaltă parte o nemulțumire foarte mare a părintelui necustodian.
Ruperea contactului dintre copii și părintele necustodian este mult mai semnificativă la aranjamentele ce implică custodie unică. Toate acestea agravează în mod clar conflictul. Ca urmare nevoia de consiliere la părinții cu aranjament de custodie unică este estimată de către specialiști ca fiind semnificativ mai ridicată față de cea a părinților care au un aranjament de custodie comună.  La părinții cu custodie comună nu există raporturi tensionate. Raportul satisfacție / nemulțumire este mult mai echilibrat decât la părinții cu custodie unică. Părinții cu custodie comună agreează și pun în practică programe de acces ale copiilor lor mult mai "generoase" calitativ și cantitativ spre deosebire de părinții cu custodie unică. Ei agreează și pun în practică un plan parental fundamental mai satisfăcător și mai de încredere decât părinții care au custodie unică.
Părinții cu custodie comună cooperează și comunică în majoritatea cazurilor satisfăcător între ei. Ei ajung singuri la un acord cu privire la binele copilului și fac aceasta în consens. Ei apelează la tribunale mult mai rar decât părinții cu custodie unică.


Românii au marcat Ziua Internaţională de Conştientizare a Autismului
În România, prima problemă cu care se confruntă părintele unui copil bolnav de autism este lipsa specialiştilor în domeniu. A trăit această dramă o femeie care a străbătut ţara în lung şi-n lat până să afle de ce suferă fetiţa ei. "Diagnosticul chiar şi la profesioniştii care au renume de vechime în domeniu se face aşa, nu vreau să jignesc pe nimeni, dar de multe ori foarte superficial. Dacă îl vede pe copil că are o stereotipie, gata are autism", a spus Liuba Iacoblev, mama unui copil autist. În România sunt înregistraţi oficial aproape 4.000 de copii care suferă de autism. Pe lângă efortul zilnic, părinţii cheltuiesc pentru terapii până la 1.500 de euro pe lună.
"Este o luptă zi de zi şi 24 de ore din 24. Viaţa mea este dedicată 100% acestei probleme şi nu mai există viaţă personală, totul este direcţionat pe autism", a completat aceasta.
Ca să poată avea o copilărie cât de cât normală, terapia trebuie începută încă din primii ani de viaţă. "Copilul cu autism care nu a făcut terapie poate să ţipe, să muşte, să scuipe să arunce obiecte şi atunci într-o clasă cu 20 de copii este foarte greu de ţinut sub control", a explicat psihologul Daniela Martinescu.
Pentru a marca Ziua Internaţională de Conştientizare a Autismului, sărbătorită în fiecare an pe 2 aprilie, mai multe clădiri din Capitală între care şi Palatul Parlamentului au fost iluminate în albastru vineri noapte şi sâmbătă noapte.

Drepturile Copiilor
La 20 noiembrie 1989 Adunarea Generala a Natiunilor Unite a adoptat Conventia Drepturilor Copilului.
Conventia privind Drepturile Copilului incorporeaza, mai mult decat oricare alt document, intreg spectrul drepturilor omului – civile, politice, economice, sociale si culturale si prevede o dezvoltare completa a potentialului copilului într-o atmosfera de libertate, demnitate si justitie.
În Romania autoritatile publice, organismele private autorizate, precum si persoanele fizice si persoanele juridice responsabile de protectia copilului sunt obligate sa respecte si sa garanteze drepturile copilului stabilite prin Constitutie si lege, in concordanta cu prevederile Conventiei Organizatiei Natiunilor Unite cu privire la drepturile copilului, ratificata prin Legea nr.18/1990, republicata, si ale celorlalte acte internationale in materie, la care Romania este parte .
1. Copilul are dreptul la stabilirea si pastrarea identitatii sale.
2. Copilul are dreptul de a mentine relatii personale si contacte directe cu parintii, rudele, precum si cu alte persoane fata de care copilul a dezvoltat legaturi de atasament.
3. Copilul care a fost separat de ambii parinti sau de unul dintre acestia, printr-o masura dispusa in conditiile legii are dreptul de a mentine relatii personale si contacte directe cu ambii parinti, cu exceptia situatiei in care acest lucru contravine interesului superior al copilului.
4. Copilul ai carui parinti locuiesc in state diferite are dreptul de a intretine relatii personale si contacte directe cu acestia, cu exceptia situatiei in care acest lucru contravine interesului superior al copilului.
5. Copilul are dreptul de a primi o educatie care sa ii permita dezvoltarea, in conditii nediscriminatorii, a aptitudinilor si personalitatii sale.
6. Copilul are dreptul de a se bucura de cea mai buna stare de sanatate pe care o poate atinge si de a beneficia de serviciile medicale si de recuperare necesare pentru asigurarea realizarii efective a acestui drept.
7. Copilul are dreptul de a fi protejat impotriva exploatarii si nu poate fi constrans la o munca ce comporta un risc potential sau care este susceptibila sa ii compromita educatia ori sa ii dauneze sanatatii sau dezvoltarii sale fizice, mentale, spirituale, morale ori sociale.
8. Copilul are dreptul de a beneficia de un nivel de trai care sa permita dezvoltarea sa fizica, mentala, spirituala, morala si sociala.
9. Copilul are dreptul de a beneficia de asistenta sociala si de asigurari sociale, in functie de resursele si de situatia in care se afla acesta si persoanele in intretinerea carora se gaseste.
10. Copilul are dreptul de a fi protejat impotriva folosirii ilicite de stupefiante si substante psihotrope, asa cum sunt acestea definite de tratatele internationale in materie.
11. Copilul are dreptul la protectie impotriva oricarei forme de exploatare;
12. Copilul cu handicap are dreptul la ingrijire speciala, adaptata nevoilor sale.
13. Copilul are dreptul la protejarea imaginii sale publice si a vietii sale intime, private si familiale. Este interzisa orice actiune de natura sa afecteze imaginea publica a copilului sau dreptul acestuia la viata intima, privata si familiala.
14 . Copilul are dreptul la libertate de exprimare.
Parintii sau dupa caz alti reprezentanti legali ai copilului, persoanele care au in plasament copii precum si persoanele care prin natura functiei promoveaza si asigura respectarea drepturilor copiilor au obligatia de a le asigura informatii, explicatii si sfaturi in functie de varsta si gradul de intelegere al acestora precum si de a le permite sa-si exprime punctul de vedere, ideile si opiniile.
15. Copilul capabil de discernamant are dreptul de a-si exprima liber opinia sa asupra oricarei probleme care il priveste;
In orice procedura judiciara sau administrativa care il priveste, copilul are dreptul de a fi ascultat. Este obligatorie ascultarea copilului care a implinit varsta de 10 ani. Cu toate acestea poate fi ascultat si copilul care nu a implinit varsta de 10 ani daca autoritatea competenta apreciaza ca audierea lui este necesara pentru solutionarea cauzei.
16. Copilul are dreptul la libertate de gandire, de constiinta si religie.
Religia copilului care a implinit 14 ani nu poate fi schimbata fara consimtamantul acestuia; copilul care a implinit varsta de 16 ani are dreptul sa-si aleaga singur religia.
17. Copilul are dreptul la libertate de asociere, in structuri formale si informale, precum si dreptul la libertatea de intrunire pasnica, in limitele prevazute de lege.
18. Copilul apartinand unei minoritati etnice, religioase sau lingvistice are dreptul la viata culturala proprie, la declararea apartenentei sale religioase, la practicarea propriei sale religii, precum si dreptul de a folosi limba proprie in comun cu alti membrii ai comunitatii din care face parte.
19. Copilul are dreptul la respectarea personalitatii si individualitatii sale si nu poate fi supus pedepselor fizice sau altor tratamente umilitoare ori degradande.
• Copilul are dreptul la odihna si vacanta.
21. Copilul are dreptul de a fi protejat impotriva oricaror forme de violenta, neglijenta, abuz sau rele-tratamente.
22. Copilul are dreptul sa creasca alaturi de parintii sai.
Copilul are dreptul sa fie crescut intr-o atmosfera de afectiune si de securitate materiala si morala.
23. Orice copil care este, temporar sau definitiv, lipsit de ocrotirea parintilor sai sau care, in vederea protejarii intereselor sale, nu poate fi lasat in grija acestora, are dreptul la protectie alternativa.
24. Copilul are dreptul sa depuna singur plangeri referitoare la incalcarea drepturilor sale fundamentale;
Copilul este informat asupra drepturilor sale precum si asupra modalitatilor de exercitare a acestora.
In vederea asigurarii integrarii cu sanse egale în viata sociala, copii cu handicap beneficiaza de urmatoarele drepturi: (Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr.102/30.06.1999 privind protectia speciala si incadrarea in munca a persoanelor cu handicap)
a) acces liber si egal in orice institutie de invatamant obisnuit, in raport cu restantul functional si potentialul recuperator, cu respectarea prevederilor legislatiei in domeniul invatamantului;
b) pregatire scolara la domiciliu a copiilor cu handicap, nedeplasabili, pe durata invatamantului obligatoriu prevazut de lege; pregatirea scolara la domiciliul copiilor cu handicap, nedeplasabili, se va stabili potrivit normelor ce vor fi aprobate prin ordin comun al ministrului sanatatii si familiei si al ministrului educatiei si cercetarii, cu avizul Ministerului Finantelor Publice, care va fi publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I;
c) alocatie de stat pentru copiii cu handicap, in conditiile si in cuantumul prevazute de lege, majorat cu 100%;
d) alocatie de intretinere pentru copiii cu handicap, aflati in plasament familial sau incredintati, potrivit legii, unei familii ori persoane sau unui organism privat autorizat potrivit legii, in cuantumul prevazut de lege, majorat cu 50%;
e) locuri de odihna gratuite in tabere pentru copiii prescolari, elevi si studenti cu handicap, o data pe an, conform conventiilor incheiate intre Secretariatul de Stat pentru Persoanele cu Handicap si Ministerul Educatiei si Cercetarii;
f) asistent personal pentru copilul cu handicap grav, angajat de catre autoritatile administratiei publice locale, cu avizul inspectoratului de stat teritorial pentru persoanele cu handicap, pe baza recomandarilor anchetei sociale realizate de catre o comisie din cadrul compartimentului specializat al primariei in a carei raza teritoriala isi are domiciliul sau resedinta copilul cu handicap grav; parintii sau reprezentantii legali ai copilului cu handicap grav pot opta pentru primirea unei indemnizatii echivalente cu salariul net al asistentului social debutant din unitatile bugetare sau pentru asistent personal; modalitatea de plata a indemnizatiei se va stabili prin ordin comun al ministrului sanatatii si familiei si al ministrului administratiei publice, cu avizul Ministerului Finantelor Publice, care va fi publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I;
g) bilete de intrare la spectacole, muzee, manifestari artistice si sportive, in aceleasi conditii ca pentru elevi si studenti sau militari in termen;
h) asistenta medicala pentru copilul cu handicap, in conditiile Legii asigurarilor sociale de sanatate nr. 145/1997*), cu modificarile si completarile ulterioare;
i) obtinerea gratuita a protezelor, carjelor, ghetelor ortopedice, carucioarelor din Fondul de asigurari sociale de sanatate, gestionat de casele de asigurari de sanatate de care asiguratul apartine, si asigurarea, cu prioritate si in conditii avantajoase, a aparatelor auditive si a implanturilor cardiace;
j) gratuitatea transportului urban cu mijloace de transport in comun de suprafata sau cu metroul, pentru copiii cu handicap accentuat si grav si pentru asistentii personali ai acestora, acordata pe baza unei anchete sociale realizate de catre asistentul social din cadrul compartimentului specializat al primariei in a carei raza teritoriala isi are domiciliul sau resedinta copilul cu handicap; modalitatea de acordare a gratuitatii si cuantumul acesteia se stabilesc prin ordin comun al ministrului sanatatii si familiei si al ministrului lucrarilor publice, transporturilor si locuintei, cu avizul Ministerului Finantelor Publice, care va fi publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I;
k) gratuitatea transportului interurban, la alegere, cu tren de persoane, clasa a II-a, cu autobuzele sau cu navele pentru transport fluvial, in limita a 12 calatorii dus-intors pe an pentru copiii cu handicap grav si pentru asistentii personali ai acestora si in limita a 6 calatorii dus-intors pe an pentru copiii cu handicap accentuat si pentru insotitorii acestora; copiii cu afectiuni renale care necesita hemodializa in alte localitati decat cele de domiciliu, precum si asistentii personali ai acestora beneficiaza de gratuitate si peste limita mentionata, in functie de recomandarea centrului de dializa;
l) alocatia lunara de hrana pentru copiii bolnavi de HIV/SIDA, calculata pe baza alocatiei zilnice de hrana stabilite pentru consumurile colective din unitatile sanitare publice.

Text actualizat la data de 01.01.2005 avandu-se in vedere urmatoarele acte:
- O.U.G. nr. 25/1997
- Legea nr. 23/1999
- Decizia nr. 349/2001 a Curtii Constitutionale
- Legea nr. 272/2004.
- In temeiul art. 3 din Legea nr. 119/1996, denumirea "delegat de stare civila" a fost inlocuita cu denumirea "ofiter de stare civila"

NOTĂ:
Codul familiei a fost adoptat prin Legea nr. 4 din 4 ianuarie 1953, modificat si completat prin Legea nr. 4 din 4 aprilie 1956 si republicat in B.Of. nr. 13 din 18 aprilie 1956.

Art. 1. - In Romania statul ocroteste casatoria si familia; el sprijina, prin masuri economice si sociale, dezvoltarea si consolidarea familiei. Statul apara interesele mamei si copilului si manifesta deosebita grija pentru cresterea si educarea tinerei generatii. Familia are la baza casatoria liber consimtita intre soti. In relatiile dintre soti, precum si in exercitiul drepturilor fata de copii, barbatul si femeia au drepturi egale.
Drepturile parintesti se exercita numai in interesul copiilor.

Art. 2. - Relatiile de familie se bazeaza pe prietenie si afectiune reciproca intre membrii ei, care sunt datori sa-si acorde unul altuia sprijin moral si material.

TITLUL I
Casatoria
CAPITOLUL 1
Incheierea casatoriei


Art. 3. - Numai casatoria incheiata in fata ofiterului de stare civila da nastere drepturilor si obligatiilor de soti prevazute in prezentul cod.

Art. 4. - Barbatul se poate casatori numai daca a implinit varsta de optsprezece ani, iar femeia numai daca a implinit saisprezece ani. Cu toate acestea, pentru motive temeinice, se poate incuviinta casatoria femeii care a implinit cincisprezece ani. Incuviintarea se poate da de Comitetul executiv al Consiliului popular al municipiului Bucuresti sau al judetului 2) in cuprinsul caruia isi are domiciliul femeia si numai in temeiul unui aviz dat de un medic oficial.

Art. 5. - Este oprit sa se casatoreasca barbatul care este casatorit sau femeia care este casatorita.

Art. 6. - Este oprita casatoria intre rudele in linie dreapta, precum si intre cele in linie colaterala pana la al patrulea grad inclusiv. Pentru motive temeinice, casatoria intre rudele in linie colaterala de gradul al patrulea poate fi incuviintata de Comitetul executiv al Consiliului popular al municipiului Bucuresti sau al judetului 2) in cuprinsul caruia cel care cere aceasta incuviintare isi are domiciliul.

2) Consilii locale, Consiliul municipiului Bucuresti, consilii judetene si primarii potrivit Legii administratiei publice locale nr. 69 din 26 noiembrie 1991.

Art. 7. - Este oprita casatoria:
a) intre cel care infiaza sau ascendentii lui, de o parte, si cel infiat ori descendentii acestuia, de alta;
b) intre copiii celui care infiaza, de o parte, si cel infiat sau copiii acestuia, de alta;
c) intre cei infiati de aceeasi persoana. Pentru motive temeinice, casatoria intre persoanele prevazute la lit. b) si c) de mai sus poate fi incuviintata potrivit dispozitiilor art. 6 alin. 2.

Art. 8. - In timpul tutelei, casatoria este oprita intre tutore si persoana minora ce se afla sub tutela sa.

Art. 9. - Este oprit sa se casatoreasca alienatul mintal, debilul mintal, precum si cel care este lipsit vremelnic de facultatile mintale, cat timp nu are discernamantul faptelor sale.

Art. 10. - Casatoria nu se va incheia daca viitorii soti nu declara ca si-au comunicat reciproc starea sanatatii lor. In cazul in care, prin lege speciala, este oprita casatoria celor suferinzi de anumite boli, se vor aplica dispozitiile acelei legi.

Art. 11. - Casatoria se incheie in fata ofiterului de stare civila al Consiliului popular al comunei, orasului, municipiului sau sectorului municipiului Bucuresti, in cuprinsul caruia se afla domiciliul sau resedinta oricaruia dintre viitorii soti.

Art. 12. - Cei care vor sa se casatoreasca vor face, personal, declaratia de casatorie le serviciul de stare civila la care urmeaza a se incheia casatoria. Daca unul dintre viitorii soti nu se afla in localitatea unde urmeaza a se incheia casatoria, el va putea face declaratia de casatorie in localitatea unde se afla, la serviciul de stare civila, care o va transmite, din oficiu si fara intarziere, serviciului de stare civila competent pentru incheierea casatoriei.

Art. 13. - In declaratia de casatorie, viitorii soti vor arata ca nu exista nici o piedica legala la casatorie. Odata cu declaratia de casatorie, ei vor prezenta dovezile cerute de lege.
Art. 131. - In aceeasi zi cu primirea declaratiei de casatorie, ofiterul de stare civila va dispune publicarea acesteia, prin afisarea in extras, intr-un loc special amenajat, la sediul primariei unde urmeaza sa se incheie casatoria. Extrasul din declaratia de casatorie va cuprinde, in mod obligatoriu: data afisarii, datele de stare civila ale viitorilor soti, precum si instiintarea ca orice persoana poate face opunere la casatorie, in termen de 10 zile de la data afisarii.
________
@Articolul a fost introdus prin art. I pct. 1 din Legea nr. 23/1999.

Art. 14. - Orice persoana poate face opunere la casatorie, daca exista o piedica legala ori daca alte cerinte ale legii nu sunt indeplinite. Opunerea la casatorie se va face numai in scris, cu aratarea dovezilor pe care ea se intemeiaza.

Art. 15. - Ofiterul de stare civila va refuza sa constate incheierea casatoriei daca, in temeiul verificarilor ce este dator sa faca, al opunerilor primite sau al informatiilor ce are, gaseste ca cerintele legii nu sunt indeplinite.

Art. 16. - Casatoria se incheie prin consimtamantul viitorilor soti. Acestia sunt obligati sa fie prezenti impreuna, insotiti de doi martori, la sediul primariei, pentru a-si da consimtamantul personal si in mod public in fata ofiterului de stare civila.@ Cu toate acestea, in cazurile aratate de legea speciala, ofiterul de stare civila va putea incheia casatoria si in afara sediului serviciului de stare civila, cu respectarea conditiilor prevazute in alin. 1.
__________
@Alineatul 1 a fost modificat prin art. I pct. 2 din Legea nr. 23/1999.

Art. 17. - Ofiterul de stare civila, luand consimtamantul viitorilor soti, va intocmi, de indata, in registrul actelor de stare civila, actul de casatorie, care se semneaza de catre soti, de cei doi martori si de catre ofiterul de stare civila.@
__________
@Articolul a fost modificat prin art. I pct. 3 din Legea nr. 23/1999.

Art. 18. - Casatoria nu poate fi dovedita decat prin certificatul de casatorie, eliberat pe baza actului intocmit in registrul actelor de stare civila.

CAPITOLUL 2
Nulitatea casatoriei

Art. 19. - Este nula casatoria incheiata cu incalcarea dispozitiilor prevazute la art. 4, 5, 6, 7 lit. a), art. 9, 131 si 16.@
__________
@Articolul a fost modificat prin art. I pct. 4 din Legea nr. 23/1999.

Art. 20. - Casatoria incheiata impotriva dispozitiilor privitoare la varsta legala nu va fi declarata nula daca, intre timp acela dintre soti care nu avea varsta ceruta pentru casatorie a implinit-o ori daca sotia a dat nastere unui copil sau a ramas insarcinata.

Art. 21. - Casatoria poate fi anulata la cererea sotului al carui consimtamant a fost viciat prin eroare cu privire la identitatea fizica a celuilalt sot, prin viclenie sau prin violenta. Anularea casatoriei din aceste cauze poate fi ceruta de cel al carui consimtamant a fost viciat, in termen de sase luni de la incetarea violentei ori de la descoperirea erorii sau a vicleniei.

Art. 22. - In cazul in care sotul unei persoane declarate moarta s-a recasatorit si, dupa aceasta, hotararea declarativa de moarte este anulata, casatoria cea noua ramane valabila. Prima casatorie este desfacuta pe data incheierii noii casatorii.

Art. 23. - Sotul care a fost de buna-credinta la incheierea casatoriei, declarata nula sau anulata, pastreaza, pana la data cand hotararea instantei judecatoresti ramane definitiva, situatia unui sot dintr-o casatorie valabila. Declararea nulitatii casatoriei nu are nici o urmare in privinta copiilor, care isi pastreaza situatia de copii din casatorie.

Art. 24. - In cazul prevazut in art. 23 alin. 1, cererea de intretinere a sotului de buna-credinta si raporturile patrimoniale dintre barbat si femeie sunt supuse, prin asemanare, dispozitiilor privitoare la divort. Tot astfel, in cazul prevazut in art. 23 alin. 2 se vor aplica, prin asemanare, dispozitiile prevazute la divort, in ce priveste drepturile si obligatiile dintre parinti si copii.

CAPITOLUL 3
Efectele casatoriei
Sectiunea I
Drepturile si obligatiile personale ale sotilor

Art. 25. - Barbatul si femeia au drepturi si obligatii egale in casatorie.

Art. 26. - Sotii hotarasc de comun acord in tot ce priveste casatoria.

Art. 27. - La incheierea casatoriei, viitorii soti vor declara, in fata ofiterului de stare civila, numele pe care s-au invoit sa-l poarte in casatorie. Sotii pot sa-si pastreze numele lor dinaintea casatoriei, sa ia numele unuia sau altuia dintre ei sau numele lor reunite.

Art. 28. - Sotii sunt obligati sa poarte in timpul casatoriei numele comun declarat. Daca sotii s-au invoit sa poarte in timpul casatoriei un nume comun si l-au declarat la incheierea casatoriei potrivit dispozitiilor art. 27 din codul de fata, fiecare dintre soti nu va putea cere schimbarea acestui nume, pe cale administrativa, decat cu consimtamantul celuilalt sot.

Sectiunea a II-a
Drepturile si obligatiile patrimoniale ale sotilor


Art. 29. - Sotii sunt obligati sa contribuie, in raport cu mijloacele fiecaruia, la cheltuielile casniciei.

Art. 30. - Bunurile dobandite in timpul casatoriei, de oricare dintre soti, sunt, de la data dobandirii lor, bunuri comune ale sotilor. Orice conventie contrara este nula. Calitatea de bun comun nu trebuie sa fie dovedita.

Art. 31. - Nu sunt bunuri comune, ci bunuri proprii ale fiecarui sot:
a) bunurile dobandite inainte de incheierea casatoriei;
b) bunurile dobandite in timpul casatoriei prin mostenire, legat sau donatie, afara numai daca dispunatorul a prevazut ca ele vor fi comune;
c) bunurile de uz personal si cele destinate exercitarii profesiunii unuia dintre soti;
d) bunurile dobandite cu titlu de premiu sau recompensa, manuscrisele stiintifice sau literare, schitele si proiectele artistice, proiectele de investitii si inovatii, precum si alte asemenea bunuri;
e) indemnizatia de asigurare sau despagubirea pentru pagube pricinuite persoanei;
f) valoarea care reprezinta si inlocuieste un bun propriu sau bunul in care a trecut aceasta valoare.

Art. 32. - Sotii raspund cu bunurile comune pentru:
a) cheltuielile facute cu administrarea oricaruia dintre bunurile lor comune;
b) obligatiile ce au contractat impreuna;
c) obligatiile contractate de fiecare dintre soti pentru implinirea nevoilor obisnuite ale casniciei;
d) repararea prejudiciului cauzat prin insusirea de catre unul dintre soti a unor bunuri proprietate publica, daca prin aceasta au sporit bunurile comune ale sotilor.

Art. 33. - Bunurile comune nu pot fi urmarite de creditorii personali ai unuia dintre soti. Cu toate acestea, dupa urmarirea bunurilor proprii ale sotului debitor, creditorul sau personal poate cere impartirea bunurilor comune, insa numai in masura necesara pentru acoperirea creantei sale. In acest din urma caz, bunurile atribuite prin impartire fiecarui sot devin proprii.

Art. 34. - Creditorii vor putea urmari si bunurile proprii ale sotilor, insa numai dupa urmarirea bunurilor comune.

Art. 35. - Sotii administreaza si folosesc impreuna bunurile comune si dispun tot astfel de ele. Oricare dintre soti, exercitand singur aceste drepturi este socotit ca are si consimtamantul celuilalt sot. Cu toate acestea, nici unul dintre soti nu poate instraina si nici nu poate greva un teren sau o constructie ce face parte din bunurile comune, daca nu are consimtamantul celuilalt sot.

Art. 36. - La desfacerea casatoriei, bunurile comune se impart intre soti, potrivit invoielii acestora. Daca sotii nu se invoiesc asupra impartirii bunurilor comune, va hotari instanta judecatoreasca. Pentru motive temeinice, bunurile comune, in intregime sau numai o parte dintre ele, se pot imparti prin hotarare judecatoreasca si in timpul casatoriei. Bunurile astfel impartite devin bunuri proprii. Bunurile neimpartite, precum si cele ce se vor dobandi ulterior, sunt bunuri comune.

CAPITOLUL 4
Desfacerea casatoriei

Art. 37. - Casatoria inceteaza prin moartea unuia dintre soti sau prin declararea judecatoreasca a mortii unuia dintre ei.
Casatoria se poate desface prin divort1).
___________
1) Art. 37 alin. 2 a fost modificat prin Legea nr. 59/1993 (M.Of. nr. 177 din 26 iulie 1993)

Art. 38. - Instanta judecatoreasca poate desface casatoria prin divort atunci cand, datorita unor motive temeinice, raporturile dintre soti sunt grav vatamate si continuarea casatoriei nu mai este posibila. Divortul poate fi pronuntat si numai pe baza acordului ambilor soti, daca sunt indeplinite urmatoarele conditii:
a) pana la data cererii de divort a trecut cel putin un an de la incheierea casatoriei si
b) nu exista copii minori rezultati din casatorie.
Oricare dintre soti poate cere divortul atunci cand starea sanatatii sale face imposibila continuarea casatoriei.
La solutionarea cererilor accesorii divortului, referitoare la incredintarea copiilor minori, obligatia de intretinere si folosirea locuintei, instanta va tine seama si de interesele minorilor.

Art. 39. - Casatoria este desfacuta din ziua cand hotararea prin care s-a pronuntat divortul a ramas irevocabila. Fata de cel de-al treilea, efectele patrimoniale ale casatoriei inceteaza de la data cand s-a facut mentiune despre hotararea de divort pe marginea actului de casatorie sau de la data cand ei au cunoscut divortul pe alta cale.

Art. 40. - La desfacerea casatoriei prin divort, sotii se pot invoi ca sotul care, potrivit art. 27, a purtat in timpul casatoriei numele de familie al celuilalt sot, sa poarte acest nume si dupa desfacerea casatoriei. Instanta judecatoreasca va lua act de aceasta invoiala prin hotararea de divort. Instanta, pentru motive temeinice, poate sa incuviinteze acest drept chiar in lipsa unei invoieli intre soti. Daca nu a intervenit o invoiala sau daca instanta nu a dat incuviintarea, fiecare dintre fostii soti va purta numele ce avea inainte de casatorie.

Art. 41. - Pana la desfacerea casatoriei in conditiile prevazute de art. 39, sotii isi datoreaza intretinere. Sotul divortat are dreptul la intretinere, daca se afla in nevoie din pricina unei incapacitati de munca survenite inainte de casatorie, ori in timpul casatoriei; el are drept la intretinere si atunci cand incapacitatea se iveste in decurs de un an de la data desfacerii casatoriei, insa numai daca incapacitatea se datoreaza unei imprejurari in legatura cu casatoria. Intretinerea datorata potrivit dispozitiilor alin. 2 poate fi stabilita pana la o treime din venitul net din munca al sotului obligat la plata ei, potrivit cu nevoia celui care o cere si cu mijloacele celui ce urmeaza a o plati. Aceasta intretinere, impreuna cu intretinerea datorata copiilor, nu va putea depasi jumatate din venitul net din munca al sotului obligat la plata. Cand divortul este pronuntat numai din vina unuia dintre soti, acesta nu va beneficia de prevederile alin. 2 si 3 decat timp de un an de la desfacerea casatoriei. In toate cazurile, dreptul la intretinere inceteaza prin recasatorirea sotului indreptatit sa o primeasca.

Art. 42. - Instanta judecatoreasca va hotari, odata cu pronuntarea divortului, caruia dintre parinti vor fi incredintati copiii minori. In acest scop, instanta va asculta parintii si autoritatea tutelara si, tinand seama de interesele copiilor, pe care de asemenea ii va asculta daca au implinit varsta de zece ani, va hotari pentru fiecare dintre copii, daca va fi incredintat tatalui sau mamei. Pentru motive temeinice, copiii pot fi incredintati unor rude ori unor alte persoane, cu consimtamantul acestora, sau unor institutii de ocrotire. Totodata, instanta judecatoreasca va stabili contributia fiecarui parinte la cheltuielile de crestere, educare, invatatura si pregatire profesionala a copiilor. Invoiala parintilor privitoare la incredintarea copiilor si la contributia fiecarui parinte la cheltuielile de crestere, educare, invatatura si pregatire profesionala a acestora va produce efecte numai daca a fost incuviintata de instanta judecatoreasca.

Art. 43. - Parintele divortat, caruia i s-a incredintat copilul, exercita cu privire la aceasta drepturile parintesti. Cand copilul a fost incredintat unei alte persoane sau unei institutii de ocrotire, instanta judecatoreasca va stabili care dintre parinti va exercita dreptul de a-i administra bunurile si de a-l reprezenta sau de a-i incuviinta actele. Persoana sau institutia de ocrotire sociala careia i s-a incredintat copilul va avea fata de acesta numai drepturile si indatoririle ce revin parintilor privitor la persoana copilului. Dispozitiile art. 108 se aplica prin asemanare. Parintele divortat, caruia nu i s-a incredintat copilul, pastreaza dreptul de a avea legaturi personale cu acesta, precum si de a veghea la cresterea, educarea, invatatura si pregatirea lui profesionala.

Art. 44. - In cazul schimbarii imprejurarilor, la cererea oricaruia dintre parinti sau a copilului, daca acesta a implinit varsta de paisprezece ani, a autoritatii tutelare sau a vreunei institutii de ocrotire, instanta judecatoreasca va putea modifica masurile privitoare la drepturile si obligatiile personale sau patrimoniale intre parintii divortati si copii. Modificarea masurilor luate potrivit dispozitiilor art. 42 alin. 1 si 2 se va face cu paza cerintelor prevazute de acele dispozitii.

TITLUL II
Rudenia
CAPITOLUL 1
Dispozitii generale

Art. 45. - Rudenia este legatura bazata pe descendenta unei persoane dintr-o alta persoana sau pe faptul ca mai multe persoane au un ascendent comun. In primul caz rudenia este in linie dreapta, iar in al doilea in linie colaterala. Rudenia in linie dreapta poate fi ascendenta sau descendenta.

Art. 46. - Gradul de rudenie se stabileste astfel:
a) in linie dreapta, dupa numarul nasterilor; astfel, fiul si tatal sunt rude de gradul intai, nepotul de fiu si bunicul sunt rude de gradul al doilea;
b) in linie colaterala, dupa numarul nasterilor, urcand de la una dintre rude pana la ascendentul comun si coborand de la acesta pana la cealalta ruda; astfel fratii sunt rude in gradul al doilea, unchiul si nepotul in gradul al treilea, verii primari in gradul al patrulea.

CAPITOLUL 2
Filiatia
Sectiunea I
Filiatia fata de mama


Art. 47. - Filiatia fata de mama rezulta din faptul nasterii. Ea se dovedeste prin certificatul constatator al nasterii.
Art. 48. - Daca nasterea nu a fost inregistrata in registrul de stare civila ori daca copilul a fost trecut in registrul de stare civila ca nascut din parinti necunoscuti, mama poate recunoaste pe copil. Recunoasterea se poate face fie prin declaratie la serviciul de stare civila, fie printr-un inscris autentic, fie prin testament. Recunoasterea, chiar facuta prin testament, nu se poate revoca.

Art. 49. - Recunoasterea care nu corespunde adevarului poate fi contestata de orice persoana interesata.

Art. 50. - In cazul in care, din orice imprejurari, dovada filiatiei fata de mama nu se poate face prin certificatul constatator al nasterii, ori in cazul in care se contesta realitatea celor cuprinse in certificatul constatator al nasterii, dovada filiatiei fata de mama se poate face in fata instantei judecatoresti prin orice mijloc de proba.

Art. 51. - Copilul nu poate reclama o stare civila contrara aceleia care rezulta din certificatul de nastere si folosirea starii civile conforme cu acest certificat. De asemenea, nimeni nu poate contesta starea civila a copilului care are folosirea unei stari civile conforme cu certificatul sau de nastere.

Art. 52. - Actiunea pentru stabilirea filiatiei fata de mama apartine numai copilului; ea poate fi pornita de reprezentantul legal, in cazul in care copilul este minor sau pus sub interdictie. Dreptul de a porni actiunea pentru a stabili filiatia fata de mama nu trece asupra mostenitorilor copilului; ei pot continua actiunea pornita de acesta. Actiunea pentru stabilirea filiatiei fata de mama poate fi pornita si impotriva mostenitorilor pretinsei mame. Actiunea nu se prescrie in timpul vietii copilului.

Sectiunea a II-a
Filiatia fata de tata


Art. 53. - Copilul nascut in timpul casatoriei are ca tata pe sotul mamei. Copilul nascut dupa desfacerea, declararea nulitatii sau anularea casatoriei are ca tata pe fostul sot al mamei, daca a fost conceput in timpul casatoriei si nasterea a avut loc inainte ca mama sa fi intrat intr-o noua casatorie.

Dispozitiile art. 51. sunt aplicabile si situatiilor prevazute in prezentul articol.

Art. 54. - Paternitatea poate fi tagaduita, daca este cu neputinta ca sotul mamei sa fie tatal copilului. Actiunea in tagaduirea paternitatii poate fi pornita numai de sot; mostenitorii acestuia pot continua actiunea pornita de el.@ Daca sotul este pus sub interdictie, actiunea va putea fi pornita de tutore, insa numai cu incuviintarea autoritatii tutelare. In toate cazurile, mama copilului va fi citata.
__________
@Prin decizia nr. 349/2001, Curtea Constitutionala a constatat ca dispozitiile art. 54 alin. 2 din Codul familiei sunt neconstitutionale in masura in care nu recunosc decat tatalui, iar nu si mamei si copilului nascut in timpul casatoriei, dreptul de a porni actiunea in tagaduirea paternitatii.

Art. 55. - Actiunea in tagaduirea paternitatii se prescrie in termen de sase luni de la data cand tatal a cunoscut nasterea copilului. In cazul in care, mai inainte de implinirea acestui termen, tatal a fost pus sub interdictie, un nou termen curge pentru tutore de la data cand acesta a aflat despre nasterea copilului. Daca actiunea nu a fost pornita de acesta, ea poate fi pornita de tata dupa ce i s-a ridicat interdictia, inlauntrul unui nou termen de sase luni.

Art. 56. - Filiatia fata de tata se stabileste, in afara de cazurile prevazute in art. 53, prin recunoastere sau hotarare judecatoreasca.

Art. 57. - Copilul conceput si nascut in afara de casatorie poate fi recunoscut de catre tatal sau; dupa moartea copilului, acesta poate fi recunoscut numai daca a lasat descendenti firesti. Recunoasterea se face prin declaratie facuta la serviciul de stare civila, fie odata cu inregistrarea nasterii, fie dupa aceasta data; recunoasterea poate fi facuta si prin inscris autentic sau prin testament. Recunoasterea, chiar facuta prin testament, nu se poate revoca.

Art. 58. - Recunoasterea care nu corespunde adevarului poate fi contestata de orice persoana interesata. Daca recunoasterea este contestata de mama, de cel recunoscut sau de descendentii acestuia, dovada paternitatii este in sarcina autorului recunoasterii sau a mostenitorilor sai.

Art. 59. - Actiunea in stabilirea paternitatii din afara casatoriei apartine copilului si se porneste in numele sau de catre mama, chiar daca este minora, ori de reprezentantul lui legal. Dreptul de a porni actiunea in stabilirea paternitatii nu trece asupra mostenitorilor copilului; ei pot continua actiunea pornita de acesta.
Actiunea in stabilirea paternitatii poate fi pornita si impotriva mostenitorilor pretinsului tata.

Art. 60. - Actiunea de stabilirea paternitatii din afara casatoriei poate fi pornita in termen de un an de la nasterea copilului. Daca, in cazul prevazut in art. 54 alin. 1, un copil a pierdut calitatea de copil din casatorie prin efectul unei hotarari judecatoresti, termenul de un an pentru pornirea actiunii in stabilirea paternitatii din afara casatoriei va curge de la data cand acea hotarare a ramas definitiva. In cazul in care mama a convietuit cu pretinsul tata ori daca acesta din urma a prestat copilului intretinere, termenul de un an va curge de la incetarea convietuirii ori a intretinerii.

Art. 61. - Timpul cuprins intre a trei sute si a o suta optzecea zi dinaintea nasterii copilului este timpul legal al conceptiunii. El se socoteste de la zi la zi.

Sectiunea a III-a
Situatia legala a copilului

Art. 62. - Copilul din casatorie ia numele de familie comun al parintilor. Daca parintii nu au un nume de familie comun, copilul va lua numele de familie al unuia dintre ei ori numele lor reunite. In acest caz, numele copilului se va stabili prin invoiala parintilor si se va declara, odata cu nasterea copilului, la serviciul de stare civila. In lipsa unei asemenea invoieli, autoritatea tutelara de la domiciliul copilului va hotari, ascultand pe parinti, daca copilul va purta numele unuia dintre ei sau numele lor reunite.

Art. 63. - Copilul din afara casatoriei a carui filiatie a fost stabilita prin recunoastere sau prin hotarare judecatoreasca are, fata de parinte si rudele acestuia, aceeasi situatie ca si situatia legala a unui copil din casatorie.

Art. 64. - Copilul din afara casatoriei dobandeste numele de familie al aceluia dintre parinti fata de care filiatia a fost mai intai stabilita. In cazul in care filiatia a fost stabilita ulterior si fata de celalalt parinte, instanta judecatoreasca va putea da incuviintarea copilului sa poarte numele acestuia din urma. In cazul in care copilul a fost recunoscut in acelasi timp de ambii parinti, se aplica dispozitiile art. 62 alin. 2.

Art. 65. - Daca filiatia copilului din afara casatoriei este stabilita fata de ambii parinti, incredintarea lui, precum si contributia parintilor la cheltuielile de crestere, educare, invatatura si pregatire profesionala, se vor hotari potrivit dispozitiilor art. 42-44 inclusiv, care se aplica prin asemanare.

CAPITOLUL 3
Adoptia@
_________
@Capitolul III cuprinzand art. 66-85 a fost abrogat prin art. 27 din O.U.G. nr. 25/1997.

CAPITOLUL 4
Obligatia de intretinere

Art. 86. - Obligatia de intretinere exista intre sot si sotie, parinti si copii, cel care infiaza si infiat, bunici si nepoti, strabunici si stranepoti, frati si surori, precum si intre celelalte persoane anume prevazute de lege. Are drept la intretinere numai acela care se afla in nevoie, neavand putinta unui castig din munca, din cauza incapacitatii de a munci. Descendentul, cat timp este minor, are drept la intretinere, oricare ar fi pricina nevoii in care se afla.

Art. 87. - Sotul care a contribuit la intretinerea copilului celuilalt sot este obligat sa continue a da intretinere copilului, cat timp acesta este minor, insa numai daca parintii sai firesti au murit, sunt disparuti ori sunt in nevoie. Copilul va putea fi obligat sa dea intretinere celui care l-a intretinut timp de zece ani, astfel cum se arata in alineatul precedent.

Art. 88. - Abrogat.@
__________
@Articolul a fost abrogat prin art. 142 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 272/2004.

Art. 89. - Intretinerea se datoreaza in ordinea urmatoare:
a) sotii isi datoreaza intretinerea inaintea celorlalti obligati;
b) descendentul este obligat la intretinere inaintea ascendentului, iar, daca sunt mai multi descendenti sau mai multi ascendenti, cel in grad mai apropiat inaintea celui mai indepartat;
c) cel care infiaza este obligat la intretinere inaintea parintilor firesti;
d) fratii si surorile isi datoreaza intretinere dupa parinti, insa inaintea bunicilor.

Art. 90. - In cazul in care mai multe dintre persoanele prevazute in art. 89 sunt obligate sa intretina aceeasi persoana, ele vor contribui la plata intretinerii, proportional cu mijloacele ce au. Daca parintele are drept la intretinere de la mai multi copii, el poate, in caz de urgenta, sa porneasca actiunea numai impotriva unuia dintre ei. Cel care a platit intretinerea se poate intoarce impotriva celorlalti obligati pentru partea fiecaruia.

Art. 91. - In cazul in care cel obligat in primul rand la intretinere nu are mijloace indestulatoare pentru a acoperi nevoile celui ce o cere, instanta judecatoreasca va putea obliga pe celelalte persoane indatorate la intretinere sa o completeze, in ordinea stabilita de art. 89.

Art. 92. - Cand cel obligat nu poate presta, in acelasi timp, intretinerea tuturor celor care sunt in drept sa i-o ceara, instanta judecatoreasca, tinand seama de nevoile fiecareia dintre aceste persoane, poate hotari fie ca intretinerea sa se plateasca numai uneia dintre ele, fie ca intretinerea sa se imparta intre mai multe sau toate persoanele indreptatite sa o ceara. In acest caz instanta va hotari, totodata, modul in care se va imparti intretinerea intre persoanele care urmeaza a o primi.

Art. 93. - Obligatia de intretinere se executa in natura sau prin plata unei pensii in bani. Instanta judecatoreasca va stabili felul si modalitatile executarii, tinand seama de imprejurari.

Art. 94. - Intretinerea este datorata potrivit cu nevoia celui care o cere si cu mijloacele celui ce urmeaza a o plati. Instanta judecatoreasca va putea mari sau micsora obligatia de intretinere sau a hotari, incetarea ei, dupa cum se schimba mijloacele celui care da intretinerea sau nevoia celui ce o primeste. Cand intretinerea este datorata de parinte sau de cel care infiaza, ea se stabileste pana la o patrime din castigul sau din munca pentru un copil, o treime pentru doi copii si o jumatate pentru trei sau mai multi copii.

Art. 95. - Obligatia de intretinere se stinge, in afara de cazul prevazut in art. 96, prin moartea debitorului sau a celui indreptatit la pensia de intretinere.


Art. 96. - Mostenitorul persoanei care a fost obligata la intretinerea unui minor sau care i-a dat intretinerea fara a avea obligatia legala este tinut, in masura valorii bunurilor mostenite, sa continue intretinerea, daca parintii minorului au murit, sunt disparuti sau sunt in nevoie, insa numai cat timp cel intretinut este minor. In cazul in care sunt mai multi mostenitori, obligatia este solidara, fiecare dintre ei contribuind proportional cu valoarea bunurilor mostenite.

TITLUL III
Ocrotirea celor lipsiti de capacitate, a celor cu capacitate restransa si a altor persoane
CAPITOLUL 1
Ocrotirea minorului
Sectiunea I
Drepturile si indatoririle parintilor fata de copii si minori


Art. 97. - Ambii parinti au aceleasi drepturi si indatoriri fata de copiii lor minori, fara a deosebi dupa cum acestia sunt din casatorie, din afara casatoriei ori infiati. Ei exercita drepturile lor parintesti numai in interesul copiilor.

Art. 98. - Masurile privitoare la persoana si bunurile copiilor se iau de catre parinti, de comun acord. Daca unul dintre parinti este mort, decazut din drepturile parintesti, pus sub interdictie sau, din orice imprejurare, se afla in neputinta de a-si manifesta vointa, celalalt parinte exercita singur drepturile parintesti.

Art. 99. - De cate ori se iveste neintelegere intre parinti cu privire la exercitiul drepturilor parintesti, autoritatea tutelara, dupa ce asculta pe parinti, hotaraste, potrivit cu interesul copilului.

Art. 100. - Copilul minor locuieste la parintii sai. Daca parintii nu locuiesc impreuna, acestia vor decide, de comun acord, la care dintre ei va locui copilul. In caz de neintelegere intre parinti, instanta judecatoreasca, ascultand autoritatea tutelara, precum si pe copil, daca acesta a implinit varsta de zece ani, va decide, tinand seama de interesele copilului.

Art. 101. - Parintii sunt datori sa ingrijeasca de copil. Ei sunt obligati sa creasca copilul, ingrijind de sanatatea si dezvoltarea lui fizica, de educarea, invatatura si pregatirea profesionala a acestuia, potrivit cu insusirile lui, in conformitate cu telurile statului, spre a-l face folositor colectivitatii.

Art. 102. - Autoritatea tutelara poate da incuviintare copilului, la cererea acestuia, dupa implinirea varstei de paisprezece ani, sa-si schimbe felul invataturii ori pregatirii profesionale stabilita de parinti sau sa aiba locuinta pe care o cere desavarsirea invataturii ori pregatirii profesionale.

Art. 103. - Parintii au dreptul sa ceara inapoierea copilului de la orice persoana care il tine fara drept. Instanta judecatoreasca va respinge cererea, daca inapoierea este contrara intereselor copilului. Acesta va fi ascultat daca a implinit varsta de zece ani.

Art. 104. - Abrogat. 1)
___________
1)Art. 104 a fost abrogat prin Legea nr. 3/1970, publicata in B.Of. nr. 28 din 28 martie 1970.

Art. 105. - Parintii au dreptul si indatorirea de a administra bunurile copilului lor minor si de a-l reprezenta in actele civile pana la data cand el implineste varsta de paisprezece ani. Dupa implinirea varstei de paisprezece ani minorul exercita singur drepturile si isi executa tot astfel obligatiile, insa numai cu incuviintarea prealabila a parintilor, spre a-l apara impotriva abuzurilor din partea celui de-al treilea. Dispozitiile sectiunii a II-a din prezentul capitol vor fi aplicabile prin asemanare. Cu toate acestea nu se va intocmi inventarul prevazut in art. 126, in cazul in care copilul nu are alte bunuri decat cele de uz personal.

Art. 106. - Parintele nu are nici un drept asupra bunurilor copilului si nici copilul asupra bunurilor parintelui in afara de dreptul la mostenire si la intretinere.

Art. 107. - Copilul minor este intretinut de parintii sai. Daca minorul are un venit propriu, care nu este indestulator, parintii au obligatia sa asigure conditiile necesare pentru cresterea, educarea, invatatura si pregatirea sa profesionala. In caz de neintelegere, intinderea obligatiei de intretinere datorata de parinti minorului, felul si modalitatile executarii precum si contributia fiecaruia dintre parinti, se vor stabili de instanta judecatoreasca cu ascultarea autoritatii tutelare.

Art. 108. - Autoritatea tutelara este obligata sa exercite un control efectiv si continuu asupra felului in care parintii isi indeplinesc indatoririle privitoare la persoana si bunurile copilului. Delegatii autoritatii tutelare au dreptul sa viziteze copiii la locuinta lor si sa se informeze pe orice cale despre felul cum acestia sunt ingrijiti in ceea ce priveste sanatatea si dezvoltarea lor fizica, educarea, invatatura si pregatirea lor profesionala, in conformitate cu telurile statului, pentru o activitate folositoare colectivitatii; la nevoie, ei vor da indrumarile necesare.

Art. 109. - Daca sanatatea sau dezvoltarea fizica a copilului este primejduita prin felul de exercitare a drepturilor parintesti, prin purtare abuziva sau prin neglijenta grava in indeplinirea indatoririlor de parinte, ori daca educarea, invatatura sau pregatirea profesionala a copilului nu se face in spirit de devotament fata de Romania, instanta judecatoreasca, la cererea autoritatii tutelare, va pronunta decaderea parintelui din drepturile parintesti. Citarea parintilor si a autoritatii tutelare este obligatorie.

Art. 110. - Decaderea din drepturile parintesti nu scuteste pe parinte de indatorirea de a da intretinere copilului.

Art. 111. - Autoritatea tutelara va ingadui parintelui decazut din drepturile parintesti sa pastreze legaturi personale cu copilul, afara numai daca, prin asemenea legaturi, cresterea, educarea, invatatura sau pregatirea profesionala a copilului ar fi in primejdie.

Art. 112. - Instanta judecatoreasca va reda parintelui decazut din drepturile parintesti exercitiul acestor drepturi, daca au incetat imprejurarile care au dus la decadere, astfel incat, prin redarea acestor drepturi, cresterea, educarea, invatatura, pregatirea profesionala si interesele patrimoniale ale copilului nu mai sunt in primejdie.

Sectiunea a II-a
Tutela minorului

Art. 113. - In cazul in care ambii parinti fiind morti, necunoscuti, decazuti din drepturile parintesti, pusi sub interdictie, disparuti ori declarati morti, copilul este lipsit de ingrijirea ambilor parinti precum, si in cazul prevazut de art. 85, copilul va fi pus sub tutela.

Art. 114. - Tutela se exercita numai in interesul minorului.

Art. 115. - Au obligatia ca, in termen de cel mult cinci zile de la data cand se afla de existenta unui minor lipsit de ingrijire parinteasca in cazurile prevazute in art. 113, sa instiinteze autoritatea tutelara:
a) persoanele apropiate minorului precum si administratorii si locatarii casei in care locuieste minorul;
b) serviciul de stare civila, cu prilejul inregistrarii mortii unei persoane, precum si biroul notarial de stat, cu prilejul deschiderii unei mosteniri;
c) instantele judecatoresti, procuratura si politia cu prilejul pronuntarii, luarii sau executarii unor masuri privative de libertate;
d) organele administratiei de stat, organizatiile obstesti, institutiile de ocrotire, precum si orice alta persoana.

Art. 116. - Numirea tutorelui se face de autoritatea tutelara, din oficiu sau la incunostiintarea acesteia, de catre cei aratati in art. 115.

Art. 117. - Nu poate fi tutore:
a) minorul sau cel pus sub interdictie;
b) cel decazut din drepturile parintesti sau declarat incapabil de a fi tutore;
c) cel caruia i s-a restrans exercitiul unor drepturi politice sau civile, fie in temeiul legii, fie prin hotarare judecatoreasca, precum si cel cu rele purtari;
d) cel lipsit, potrivit legii speciale, de dreptul de a alege si de a fi ales deputat;
e) cel care, exercitand o alta tutela, a fost indepartat din aceasta;
f) cel care, din cauza intereselor potrivnice cu ale minorului, nu ar putea indeplini sarcina tutelei.
Cand vreuna din imprejurarile aratate in prezentul articol se iveste in timpul tutelei, tutorele va fi indepartat.


Art. 118. - Cel numit tutore nu poate refuza aceasta sarcina. Cu toate acestea poate refuza sarcina tutelei:
a) cel care are varsta de saizeci de ani impliniti;
b) femeia insarcinata sau mama unui copil mai mic de opt ani;
c) cel care creste sau educa doi sau mai multi copii;
d) cel care exercita a alta tutela sau o curatela;
e) cel care, din cauza bolii, a infirmitatii, a felului indeletnicirii, a departarii domiciliului de locul unde se afla bunurile minorului sau din alte motive intemeiate, nu ar putea sa indeplineasca aceasta sarcina. Daca vreuna dintre imprejurarile aratate in prezentul articol se iveste in timpul tutelei, tutorele poate cere sa fie inlocuit.

Art. 119. - Autoritatea tutelara va comunica in scris tutorelui numirea sa si va afisa decizia de numire la consiliul popular de la domiciliul minorului. Drepturile si indatoririle tutorelui incep de la primirea comunicarii.
Intre timp autoritatea tutelara poate lua masurile provizorii cerute de interesele minorului.

Art. 120. - Tutorele care, fiind in exercitiul atributiilor sale, a cerut inlocuirea este obligat sa-si exercite aceste atributii pana la rezolvarea cererii sale de inlocuire.

Art. 121. - Tutela este o sarcina gratuita. Cu toate acestea, autoritatea tutelara, tinand seama de munca depusa in administrarea averii si de starea materiala a minorului si a tutorelui, va putea acorda acestuia din urma o remuneratie, care nu va depasi zece la suta din veniturile bunurilor minorului. Autoritatea tutelara, potrivit imprejurarilor, va putea modifica sau suprima aceasta remuneratie.

Art. 122. - Minorul pus sub tutela locuieste la tutore. Numai cu incuviintarea autoritatii tutelare minorul poate avea o alta locuinta.

Art. 123. - Tutorele are obligatia de a ingriji de minor. El este obligat sa creasca copilul, ingrijind de sanatatea si dezvoltarea lui fizica, de educarea, invatatura si pregatirea profesionala a acestuia, potrivit cu insusirile lui, in conformitate cu telurile statului, spre a-l face folositor colectivitatii.

Art. 124. - Tutorele are obligatia de a administra bunurile minorului si de a-l reprezenta in actele civile, insa numai pana la data cand acesta implineste varsta de paisprezece ani. Dupa implinirea varstei de paisprezece ani minorul isi exercita drepturile si isi executa tot astfel obligatiile, insa numai cu incuviintarea prealabila a tutorelui, spre a-l apara impotriva abuzurilor din partea celor de-al treilea.

Art. 125. - Dispozitiile art. 102, 103 si 106 se aplica in mod corespunzator si in cazul tutelei.

Art. 126. - Dupa numirea tutorelui si in prezenta acestuia un delegat al autoritatii tutelare va verifica la fata locului toate bunurile minorului, intocmind, potrivit dispozitiilor Codului de procedura civila, un inventar, care va fi supus aprobarii autoritatii tutelare. Creantele pe care le au fata de minor tutorele, sotul, o ruda in linie dreapta ori fratii sau surorile tutorelui pot fi platite numai cu aprobarea autoritatii tutelare.

Art. 127. - Autoritatea tutelara va stabili suma anuala necesara pentru intretinerea minorului si administrarea bunurilor sale. Ea va putea modifica, potrivit imprejurarilor, aceasta suma. Cheltuielile necesare pentru intretinerea minorului si administrarea bunurilor sale se acopera din veniturile acestuia. In cazul in care veniturile minorului nu sunt indestulatoare, autoritatea tutelara va dispune vanzarea bunurilor minorului. Daca minorul este lipsit de bunuri si nu are parinti sau alte rude care sunt obligati de lege sa-i dea intretinere, autoritatea tutelara va cere Directiei judetene sau a municipiului Bucuresti pentru probleme de munca si ocrotiri sociale 1) sa contribuie la intretinerea lui.
___________
1) In prezent, Directia de munca si ocrotiri sociale.


Art. 128. - Este oprit sa se incheie acte juridice intre tutore, sotul, o ruda in linie dreapta ori fratii sau surorile tutorelui, de o parte, si minor, de alta.

Art. 129. - Tutorele nu poate, in numele minorului, sa faca donatii si nici sa garanteze obligatia altuia. Tutorele nu poate, fara prealabila incuviintare a autoritatii tutelare, sa faca valabila instrainarea ori gajarea bunurilor minorului, renuntarea la drepturile patrimoniale ale acestuia, precum si sa incheie orice alte acte care depasesc dreptul de a administra. Actele facute cu incalcarea dispozitiilor de mai sus sunt anulabile.
Cu toate acestea, tutorele poate instraina, fara prealabila incuviintare a autoritatii tutelare, bunurile supuse pieirii ori stricaciunii, precum si bunurile devenite nefolositoare pentru minor, daca valoarea acestora din urma nu depaseste doua sute cincizeci de lei.

Art. 130. - Autoritatea tutelara va acorda incuviintarea, numai daca actul raspunde unei nevoi sau prezinta un folos neindoielnic pentru minor. Incuviintarea se va da pentru fiecare act in parte. In caz de vanzare, incuviintarea va arata daca vanzarea se va face prin buna invoiala sau in alt mod. In toate cazurile, autoritatea tutelara poate indica tutorelui modul in care se intrebuinteaza sumele de bani obtinute.

Art. 131. - Sumele de bani care intrec nevoile intretinerii minorului si ale administrarii bunurilor sale, precum si hartiile de valoare, vor fi depuse, pe numele minorului, la o casa de pastrare de stat, de unde nu vor putea fi ridicate decat cu incuviintarea autoritatii tutelare. Tutorele poate depune si sumele necesare intretinerii, tot pe numele minorului. Acestea se vor trece intr-un cont separat si vor putea fi ridicate de tutore, fara incuviintarea prevazuta in alineatul precedent.

Art. 132. - Ori de cate ori se ivesc intre tutore si minor interese contrare, care nu sunt dintre cele care trebuie sa duca la intocmirea tutorelui, autoritatea tutelara va numi un curator.

Art. 133. - Minorul care a implinit varsta de paisprezece ani incheie actele juridice cu incuviintarea prealabila a tutorelui, iar in cazurile prevazute in art. 132 si 152 lit. c, cu incuviintarea prealabila a curatorului. Daca actul pe care minorul urmeaza sa-l incheie face parte dintre acelea pe care tutorele nu le poate incheia decat cu incuviintarea autoritatii tutelare, va fi necesara si prealabila incuviintare a acesteia. Minorul nu poate sa faca nici chiar cu incuviintare, donatii si nici sa garanteze obligatia altuia. Actele facute cu incalcarea dispozitiilor de mai sus sunt anulabile.

Art. 134. - Tutorele este dator sa prezinte anual autoritatii tutelare o dare de seama despre modul cum a ingrijit de minor, precum si despre administrarea bunurilor acestuia. Darea de seama se va prezenta autoritatii tutelare in termen de treizeci de zile de la sfarsitul anului calendaristic. In afara de darea de seama anuala, tutorele este obligat, la cererea autoritatii tutelare, sa dea oricand dari de seama despre felul cum a ingrijit de minor, precum si despre administrarea bunurilor acestuia.

Art. 135. - Autoritatea tutelara va verifica socotelile privitoare la veniturile minorului si la cheltuielile facute cu intretinerea acestuia si administrarea bunurilor sale si, daca sunt regulat intocmite si corespund realitatii, va da descarcare tutorelui.

Art. 136. - Autoritatea tutelara va exercita un control efectiv si continuu asupra modului in care tutorele isi indeplineste indatoririle sale cu privire la minor si bunurile acestuia, dispozitiile art. 108 alin. 2 fiind aplicabile.
Pentru inlesnirea controlului, autoritatea tutelara va putea cere colaborarea organelor administratiei de stat si institutiilor de ocrotire.

Art. 137. - Felul invataturii sau pregatirii profesionale, ce minorul primea la data numirii tutorelui, nu poate fi schimbat de acesta decat cu incuviintarea autoritatii tutelare.

Art. 138. - Minorul, precum si toti cei prevazuti in art. 115, pot face plangere autoritatii tutelare cu privire la actele sau faptele tutorelui pagubitoare pentru minor. Tutorele va fi indepartat daca savarseste un abuz, o neglijenta grava sau fapte care il fac nevrednic de a fi tutore, precum si daca nu isi indeplineste multumitor sarcina.


Art. 139. - Pana la intrarea in functiune a noului tutore autoritatea tutelara va numi un curator.

Art. 140. - La incetarea tutelei, tutorele este dator ca, in termen de cel mult treizeci de zile, sa prezinte autoritatii tutelare o dare de seama generala. El are aceeasi indatorire si in caz de indepartare din tutela. Bunurile care au fost in administrarea tutorelui vor fi predate, dupa caz, fostului minor, mostenitorilor acestuia sau noului tutore.

Art. 141. - Dupa predarea bunurilor, verificarea socotelilor si aprobarea lor, autoritatea tutelara va da tutorelui descarcare de gestiunea sa. Chiar daca autoritatea tutelara a dat tutorelui descarcare de gestiune, acesta raspunde pentru paguba pricinuita prin culpa sa. Tutorele care inlocuieste pe un alt tutore are obligatia sa ceara fostului tutore repararea pagubelor ce acesta a pricinuit minorului prin culpa sa.

CAPITOLUL 2
Interdictia

Art. 142. - Cel care nu are discernamant pentru a se ingriji de interesele sale, din cauza alienatiei mintale ori debilitatii mintale, va fi pus sub interdictie. Pot fi pusi sub interdictie si minorii.

Art. 143. - Interdictia poate fi ceruta de autoritatea tutelara, precum si de toti cei prevazuti in art. 115.

Art. 144. - Interdictia se pronunta de instanta judecatoreasca, cu concluziile procurorului, si isi produce efectele de la data cand hotararea a ramas definitiva. ind.ac-o Dupa ce a ramas definitiva, hotararea se va comunica, fara intarziere, de catre instanta judecatoreasca ce a pronuntat-o, instantei locului unde actul de nastere al celui pus sub interdictie a fost inregistrat, spre a fi transcrisa in registrul anume destinat. Cand sentinta judecatoriei prin care s-a pronuntat interdictia a fost atacata cu recurs si acesta a fost respins, instanta de recurs va face ea insasi comunicarea prevazuta de acest articol, trimitand in copie dispozitivul sentintei. Incapacitatea celui pus sub interdictie nu va putea fi opusa unui al treilea decat de la data transcrierii hotararii, afara numai daca cel de-al treilea a cunoscut interdictia pe alta cale.

Art. 145. - Hotararea de punere sub interdictie ramasa definitiva va fi comunicata de instanta judecatoreasca autoritatii tutelare, care va desemna un tutore. De asemenea, hotararea de punere sub interdictie ramasa definitiva va fi comunicata medicului sef al comunei, orasului, municipiului sau al sectorului Bucuresti, pentru ca acesta sa instituie asupra celui interzis, potrivit instructiunilor Ministerului Sanatatii, o supraveghere medicala permanenta.

Art. 146. - In caz de nevoie si pana la rezolvarea cererii de punere sub interdictie, autoritatea tutelara va putea numi un curator pentru ingrijirea persoanei si reprezentarea celui a carui interdictie a fost ceruta precum si pentru administrarea bunurilor.

Art. 147. - Regulile privitoare la tutela minorului care nu a implinit varsta de paisprezece ani se aplica si in cazul tutelei celui pus sub interdictie, in masura in care legea nu dispune altfel.

Art. 148. - Tutorele celui pus sub interdictie este in drept sa ceara inlocuirea sa dupa trei ani de la numire.

Art. 149. - Tutorele este dator sa ingrijeasca de cel pus sub interdictie, spre a-i grabi vindecarea si a-i imbunatati conditiile de viata; in acest scop, se vor intrebuinta veniturile si la nevoie toate bunurile celui pus sub interdictie. Autoritatea tutelara, de acord cu serviciul sanitar competent si tinand seama de imprejurari, va hotari daca cel pus sub interdictie va fi ingrijit la locuinta lui ori intr-o institutie sanitara.

Art. 150. - Minorul care la data punerii sub interdictie, se afla sub ocrotirea parintilor, va ramane sub aceasta ocrotire pana la data cand devine major, fara a i se numi tutore. Dispozitiile art. 149 sunt aplicabile si situatiei prevazute in prezentul alineat. Daca la data cand minorul devine major el se afla inca sub interdictie, autoritatea tutelara va numi un tutore. In cazul in care, la data punerii sub interdictie, minorul se afla sub tutela, autoritatea tutelara va hotari daca fostul tutore al minorului pastreaza sarcina tutelei sau va numi un nou tutore.

Art. 151. - Daca au incetat cauzele care au provocat interdictia, instanta judecatoreasca va pronunta, ascultand concluziile procurorului, ridicarea sa. Cererea se va putea face de cel pus sub interdictie, de tutore, precum si de toti cei prevazuti in art. 115. Hotararea care pronunta ridicarea interdictiei isi produce efectele de la data cand a ramas definitiva. Ea se va comunica, de catre instanta judecatoreasca care a pronuntat-o, instantei locului unde s-a transcris hotararea de punere sub interdictie, spre a fi de asemenea transcrisa in registrul prevazut de art. 144 si, totodata, spre a se face, in acelasi registru mentiune despre ridicarea interdictiei, pe marginea hotararii care a pronuntat interdictia. Incetarea dreptului de reprezentare a tutorelui nu va putea fi opusa unui al treilea decat de la data cand, potrivit dispozitiilor alineatului precedent, a fost facuta mentiune despre ridicarea interdictiei, afara numai daca cel de-al treilea a cunoscut ridicarea interdictiei pe alta cale.

CAPITOLUL 3
Curatela


Art. 152. - In afara de alte cazuri prevazute de lege, autoritatea tutelara va putea institui curatela:
a) daca, din cauza batranetii, a bolii sau a unei infirmitati fizice, o persoana, desi capabila, nu poate, personal sa-si administreze bunurile sau sa-si apere interesele in conditii multumitoare si, din motive temeinice, nu-si poate numi un reprezentant;
b) daca din cauza bolii sau din alte motive, o persoana, desi capabila, nu poate, nici personal, nici prin reprezentanti, sa ia masurile necesare in cazuri a caror rezolvare nu sufera amanare;
c) daca, din cauza bolii sau din alte motive, parintele sau tutorele este impiedicat sa indeplineasca un anumit act in numele persoanei ce reprezinta sau ale carei acte le incuviinteaza;
d) daca o persoana, fiind obligata sa lipseasca vreme indelungata de la domiciliu, nu a lasat un mandatar general;
e) daca o persoana a disparut fara a se avea stiri despre ea si nu a lasat un mandatar general.

Art. 153. - In cazurile prevazute in art. 152, instituirea curatelei nu aduce nici o atingere capacitatii celui pe care curatorul il reprezinta.

Art. 154. - Curatela se poate institui la cererea celui care urmeaza a fi reprezentat, a sotului sau, a rudelor, a celor aratati in art. 115, precum si a tutorelui, in cazul prevazut in art. 152 lit. c. Autoritatea tutelara poate institui curatela si din oficiu. Curatela nu se poate institui decat cu consimtamantul celui reprezentat, in afara de cazurile in care consimtamantul nu poate fi dat.

Art. 155. - In cazurile in care se instituie curatela se aplica regulile de la mandat. Autoritatea tutelara poate da instructiuni curatorului, in locul celui reprezentat, in toate cazurile in care acesta din urma nu este in masura sa o faca.

Art. 156. - Curatorul este in drept sa ceara inlocuirea sa dupa trei ani de la numire.


Drepturile copilului pe intelesul tuturor


Drepturile copilului trebuie stiute si respectate de toata lumea.

Ele sunt compuse din diferite tratate si conventii internationale (ex Conventia Drepturilor Copilului) dar si din legi la nivel national (ex. legea 272/2004).
Nerespectarea drepturilor copilului atrage dupa sine pedepse penale.
Drepturile copilului reflectate in legislatia romaneasca
Drepturile copilului, asa cum sunt ele stipulate in legislatia romaneasca, pot fi grupate in trei mari grupe, in functie de rolul lor: drepturi de protectie, drepturi de dezvoltare si drepturi de participare.
1. Drepturile de protectie
Drepturile de protectie se refera la legislatia care protejeaza copii impotriva unor situatii de risc (ex. transferul ilegal in strainatate, violenta, abuz sau neglijare din partea parintilor sau a ingrijitorilor sai, abuz sexual sau de alta natura, implicarea in traficul de substante ilicite si traficul de copii).
Protectia legislativa se aplica si in cazul copiilor aflati in situatii vulnerabile: copii refugiati, copii cu dizabilitati, copii apartinand minoritatilor nationale, precum si copii aflati in zone de conflict armat.
Justitia protejeaza si relatiile copilului cu familia. Copiii au dreptul sa isi cunoasca parintii, sa fie ingrijiti de ei. Copiii nu pot fi separati de acestia in mod abuziv.
Copiii au dreptul sa fie protejati impotriva:
• oricaror forme de violenta, abuz, rele tratamente sau neglijenta (art. 85)
• transferului ilicit in strainatate si a nereturnarii (art. 99)
• exploatarii economice (art. 87)
• exploatarii sexuale si a violentei sexuale (art. 99)
• folosirii ilicite de stupefiante si substante psihotrope (art. 88)
• rapirii si traficarii in orice scop si sub orice forma (art. 99)
• pedepselor fizice sau altor tratamente umilitoare ori degradante (art. 28 si 90)
• lipsirii, in mod ilegal, de elementele constitutive ale identitatii sale sau de unele dintre acestea (art.8.5)
• copilul este inregistrat imediat dupa nastere si are de la aceasta data dreptul la un nume, dreptul de a dobandi o cetatenie si, daca este posibil, de a-si cunoaste parintii si de a fi ingrijit, crescut si educat de acestia (art.8.2).
Se acorda protectie speciala:
• copiilor refugiati (art. 72)
• copiilor cu dizabilitati (art. 46)
• copiilor apartinand unei minoritati nationale, etnice, religioase sau lingvistice (art. 27)
• copiilor aflati in zone de conflict armat (art. 76.)
• copiilor neinsotiti de parinti sau de un alt reprezentant legal ori care nu se gasesc sub supravegherea legala a unor persoane (art.19)
• copiilor care au savarsit o fapta penala si nu raspund penal (art.80)
In relatia cu parintii, copiii au dreptul:
• de a-si cunoaste parintii si de a fi ingrijiti si educati de acestia (art. 8.2 si art. 30)
• de a nu fi separati de parinti impotriva vointei acestora, cu exceptia cazurilor expres si limitativ prevazute de lege (art. 33)
• la protectie alternativa (art. 39)
• de a mentine relatii personale si contacte directe cu parintii, rudele, precum si cu alte persoane fata de care copilul a dezvoltat legaturi de atasament (art. 14)


Factori de care se tine cont la incredintarea minorilor in caz de divort al parintilor:

Trebuie mentionat ca in luarea deciziei privind incredintarea (custodia - popular) copilului minor din casatorie instanta va tine cont de o serie de factori obiectivi si subiectivi, cum ar fi:
- conditiile pe care cei doi fiecare dintre parinti ii pot oferi pentru crestere si educare
- gradul de atasament dintre copil si fiecare dintre parinti
- dorinta si disponibilitatea parintilor in ceea ce priveste implicarea in cresterea si educarea copilului
- veniturile parintilor
- mediul in care copilul va trai
- dorinta/optiunea copilului (daca are peste 10 ani) in aceasta privinta
- alte factori obiectivi si subiectivi


2. Drepturile de dezvoltare
Drepturile de dezvoltare se refera la acea legislatie care le permite copiilor sa isi dezvolte personalitatea, talentele, abilitatile mentale si fizice.
Copiii au drepturi de dezvoltare intelectuala, precum dreptul la educatie, drepturi medicale, ca dreptul la ingrijiri medicale, dreptul la asistenta sociala si dreptul la joaca.
Parintii, sunt responsabili pentru asigurarea dezvoltarii normale a copilului. Statul trebuie sa ajute parintii in aceasta sarcina prin furnizarea unor facilitati precum scoli, spitale si alte institutii similare.
Copiii beneficiaza de urmatoarele drepturi de dezvoltare:
• Copiii au dreptul de a primi o educatie care sa le permita dezvoltarea, in conditii nediscriminatorii, a aptitudinilor si personalitatii lor (art. 47).
• Copiii au dreptul sa creasca alaturi de parintii lor (art. 30). Ambii parinti sunt responsabili pentru cresterea copiilor lor (art.31).
• Copiii au dreptul de a se bucura de cea mai buna stare de sanatate pe care o pot atinge si de a beneficia de serviciile medicale si de recuperare necesare pentru asigurarea realizarii efective a acestui drept (art. 43).
• Copiii au dreptul de a beneficia de un nivel de trai care sa le permita dezvoltarea fizica, mintala, spirituala, morala si sociala (art. 44).
• Copiii au dreptul de a beneficia de asistenta sociala si de asigurari sociale (art. 45).
• Copiii au dreptul la odihna si vacanta (art. 49).
3. Drepturile de participare
Drepturile de participare le acorda posibilitatea copiilor sa aiba un cuvant de spus in ceea ce priveste vietile lor. Ei pot astfel sa isi exprime parerile, sa discute problemele pe care le considera importante, si sa caute si sa primeasca informatii relevante pentru ei. In unele cazuri, legislatia romaneasca permite in mod explicit copiilor sa aiba un cuvant de spus dupa o anumita varsta (de exemplu, copiii pot sa-si aleaga propria religie la varsta de 16 ani).
In conformitate cu legislatia romaneasca, copilul in varsta de peste 10 ani trebuie sa fie consultat in toate procedurile juridice si administrative care il privesc. Cu cat copilul avanseaza in varsta, cu atat mai drepturi participative va avea.
Copiii au dreptul:
• sa-si exprime liber opinia asupra oricarei probleme care ii priveste (art. 24);
• sa fie ascultati in toate procedurile care ii privesc (art. 24);
• dreptul de a fi ascultat ii confera copilului posibilitatea de a cere si de a primi orice informatie pertinenta, de a fi consultat, de a-si exprima opinia si de a fi informat asupra consecintelor pe care le poate avea opinia sa, daca este respectata, precum si asupra consecintelor oricarei decizii care il priveste. (art. 24.3).
• la libertatea de exprimare (art. 23);
• la libertatea de gandire, de constiinta si de religie (art. 25);
• la libera asociere in structuri formale si informale, precum si libertatea de intrunire pasnica, in limitele prevazute de lege (art. 26);
• la protejarea imaginii lor publice si a vietii lor intime, private si familiale (art. 22);
• sa depuna singuri plangeri referitoare la incalcarea drepturilor lor fundamentale (art. 29, alin. 1);
• copilul apartinand unei minoritati nationale, etnice, religioase sau lingvistice are dreptul la viata culturala proprie, la declararea apartenentei sale etnice, religioase, la practicarea propriei sale religii, precum si dreptul de a folosi limba proprie in comun cu alti membri ai comunitatii din care face parte (art. 27.1);
• la implinirea varstei de 14 ani, copilul poate cere incuviintarea instantei judecatoresti de a-si schimba felul invataturii si al pregatirii profesionale (art. 47.3);
• sa conteste modalitatile si rezultatele evaluarii si de a se adresa in acest sens conducerii unitatii de invatamant, in conditiile legii (art. 48.3).
Drepturile universale ale copilului, pe scurt
La 20 noiembrie 1989 Adunarea Generala a Natiunilor Unite a adoptat Conventia Drepturilor Copilului. Conventia privind Drepturile Copilului incorporeaza, mai mult decat oricare alt document, intreg spectrul drepturilor omului – civile, politice, economice, sociale si culturale si prevede o dezvoltare completa a potentialului copilului într-o atmosfera de libertate, demnitate si justitie.
In Romania autoritatile publice, organismele private autorizate, precum si persoanele fizice si persoanele juridice responsabile de protectia copilului sunt obligate sa respecte si sa garanteze drepturile copilului stabilite prin Constitutie si lege, in concordanta cu prevederile Conventiei Organizatiei Natiunilor Unite cu privire la drepturile copilului, ratificata prin Legea nr.18/1990, republicata, si ale celorlalte acte internationale in materie, la care Romania este parte.
Toti copiii sunt egali
Fara discriminare, indiferent de rasa, culoare, sex, nationalitate sau etnie, limba, religie, opinii politice, stare materiala sau pozitie sociala, disabilitati din nastere sau de orice alt fel.
Dreptul de a avea un nume si o nationalitate
Copilul este indreptatit sa aiba un nume de familie, un prenume si o nationalitate. Daca un copil este parasit in spital, unitatea medicala are obligatia de a raporta cazul politiei si autoritatilor locale, in scopul de a inregistra nasterea.
Dreptul la educatie
Statul roman garanteaza accesul obligatoriu si gratuit la educatie pentru toti copiii, fara discriminare. Parintii au obligatia de a inscrie copiii la scoala si de a se asigura ca acestia nu lipsesc de la cursuri.
Libertatea de expresie
Copilul este liber sa primeasca si sa dea mai departe orice informatie care corespunde interesului lui. Parintii sau persoanele care au copii in ingrijire sunt obligati sa ofere informatii, sfaturi si explicatii copiilor si sa le permita sa isi exprime propriile idei si pareri. Copiii sunt liberi sa practice propria lor religie.
Dreptul la ingrijire medicala
Accesul la servicii medicale si la medicamente este garantat de catre stat. Parintii au obligatia de a solicita asistenta medicala necesara asigurarii starii de sanatate a copilului.
Dreptul la ingrijire speciala pentru copii cu disabilitati
Pentru a indeparta barierele sociale si economice din calea copiilor cu disabilitati si pentru a crea un mediu in care acesti copii sunt acceptati de copiii de virsta lor si in viata comunitatii.
Dreptul de a fi protejat de orice forma de violenta, abuz sau neglijenta
Persoanele care lucreaza cu copiii au obligatia de a raporta serviciilor publice orice caz suspect de abuz sau neglijenta. Legea interzice orice fel de pedeapsa fizica, acasa sau intr-o institutie care ar trebui sa se ocupe de protejarea sau educatia copilului.
Dreptul copiilor la protectie speciala
Copiii au dreptul sa fie protejati si dreptul la asistenta din partea autoritatilor locale. Noua lege urmareste dezvoltarea unor servicii alternative de tip familial.
Dreptul la asistenta pentru copiii aflati in conflict cu legea
Pana la varsta de 14 ani, copiii nu raspund in fata legii. Dupa varsta de 14 ani daca fapta prevazuta de legea penala savarsita de copilul care nu raspunde penal, prezinta un grad ridicat de pericol social, comisia pentru protectia copilului poate decide plasamentul copilului intr-un serviciu de tip rezidential specializat de supraveghere a copiilor care au comis infractiuni.
Dreptul copilului de a fi protejat impotriva exploatarii economice
Copilul are dreptul de a fi protejat impotriva exploatarii si nu poate fi constrans la o munca ce comporta un posibil risc sau care ii poate compromite educatia sau dauna sanatatii sau dezvoltarii sale fizice, mentale, spirituale . Virsta minima de angajare este 15 ani. Autoritatile publice trebuie sa se asigure ca nici un copil nu este angajat sub virsta legala, in locuri periculoase sau impotriva vointei lui.


Telefonul copilului 116 111 (apel gratuit)

Asociatia Telefonul Copilului este o organizatie neguvernamentala, non-profit, activa in domeniul protectiei drepturilor copilului.
Viziunea noastră: toţi copiii merită să fie fericiţi.
Misiunea noastră: acordarea unui sprijin real şi imediat copiilor.
Asociaţia Telefonul Copilului a fost înfiintată în anul 2006, după finalizarea funcţionării serviciului 0800 8 200 200, timp de 5 ani, în cadrul programelor Phare finanţate de Uniunea Europeană, fiind promovat prin intermediul campaniilor "Casa de Copii nu e acasă" şi "Drepturile copilului sunt lege". Povestea de succes a activităţii Asociaţiei şi a numărului gratuit pentru copii se datorează în totalitate apelanţilor, care au contactat în numar mare serviciul Telefonul Copilului şi au făcut ca acesta să îşi continue existenţa şi după încheierea proiectelor Phare.
În luna iulie 2008, Asociaţiei Telefonul Copilului, în parteneriat cu Romtelecom, i-a fost acordată de către Autoritatea Naţională pentru Comunicaţii (ANC), licenţa pentru implementarea numărului unic european de urgenţă pentru copii, 116 111. Începând cu data de 1 octombrie 2008 acesta a devenit funcţional la nivelul întregii ţări în reţeaua Romtelecom. România a fost a treia ţară din Uniunea Europeană care a pus la dispoziţia copiilor acest număr unic.
Serviciile oferite de către Telefonul Copilului 116 111 sunt următoarele:
• Informare cu privire la promovarea şi respectarea drepturilor copiilor;
• Consiliere cu privire la promovarea şi respectarea drepturilor copiilor;
• Indrumare către instituţiile în măsură să acorde asistenţa necesară;
• Urmărirea modului de soluţionare a cazurilor.


OUG 111/2010 privind concediul si indemnizatia lunara pentru cresterea copiilor. Ordonanta de urgenta 111/2010




Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 830 din 10 decembrie 2010
Important: HG 52/2011 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor OUG nr. 111/2010 privind concediul si indemnizatia lunara pentru cresterea copiilor

Datorita dificultatilor de sustinere a masurilor de protectie sociala platite din bugetul de stat, in anul 2010, prin Legea nr. 118/2010 privind unele masuri necesare in vederea restabilirii echilibrului bugetar, cu modificarile si completarile ulterioare, in scopul mentinerii totusi a Acordarii unor drepturi, s-a regLementat diminuarea cuantumului Indemnizatiei pentru cresterea copilului cu 15%.
In pofida unor usoare imbunatatiri ale starii economice, conditiile financiare se mentin in continuare dificile, activitatea economica din Romania inregistrata in ultimele luni fiind inca marcata de recesiune.
In vederea eficientizarii programului de acordare a indemnizatiei pentru cresterea copilului sau, dupa caz, a stimulentului de insertie lunar, acesta a fost reanalizat tinandu-se cont de durata de acordare si de principiile de finantare din alte state membre ale Uniunii Europene care au indemnizatii similare.
Situatia economica actuala impune utilizarea eficienta a resurselor bugetului de stat, inclusiv a resurselor financiare pentru asigurarea platii indemnizatiei pentru cresterea copilului sau, dupa caz, a stimulentului de insertie lunar, rezultand necesitatea regandirii acestui program din punctul de vedere al perioadei de acordare, al conditiilor de eligibilitate, precum si al cuantumurilor acordate.
Conform programului cuprinzator anticriza sustinut de FOndul Monetar International, Uniunea Europeana si Banca Mondiala, masurile luate de Romania trebuie sa conduca la normalizarea conditiilor financiare si la pregatirea redresarii economice, masurile luate urmand a fi puse in aplicare incepand cu luna ianuarie 2011.
Tinand cont de grupul-Tinta vizat de prevederile prezentului act normativ, precum si de termenul minim necesar din punct de vedere administrativ pentru punerea in aplicare a masurilor propuse, in considerarea faptului ca elementele sus-mentionate trebuie luate in calcul la fundamentarea bugetului de stat pentru anul 2011, vizeaza un interes public si constituie o situatie extraordinara, a carei reglementare nu poate fi amanata si impune adoptarea de masuri imediate pe calea ordonantei de urgenta, in temeiul art. 115 alin. (4) din Constitutia Romaniei, republicata, Guvernul Romaniei adopta prezenta ordonanta de urgenta.

Art. 1
Prevederile art. 2—29 reglementeaza drepturile care se acorda persoanelor ai caror copii se nasc incepand cu data de 1 ianuarie 2011, precum si celor aflate in situatiile prevazute la art. 8 alin. (2), incepand cu aceasta data.

Art. 2
(1) Incepand cu data de 1 ianuarie 2011, persoanele care, in ultimul an anterior datei nasterii copilului, au realizat timp de 12 luni venituri din salarii, venituri din activitati independente, venituri din activitati agricole supuse impozitului pe venit potrivit prevederilor Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare, denumite in continuare venituri supuse impozitului, pot beneficia optional de urmatoarele drepturi:
a) concediu pentru cresterea copilului in varsta de pana la un an, precum si de o indemnizatie lunara;
b) concediu pentru cresterea copilului in varsta de pana la 2 ani, precum si de o indemnizatie lunara.
(2) Indemnizatia lunara prevazuta la alin. (1) lit. a) se stabileste in cuantum de 75% din media veniturilor nete realizate pe ultimele 12 luni si nu poate fi mai mica de 600 lei si nici mai mare de 3.400 lei.
(3) Indemnizatia lunara prevazuta la alin. (1) lit. b) se stabileste in cuantum de 75% din media veniturilor nete realizate pe ultimele 12 luni si nu poate fi mai mica de 600 lei si nici mai mare de 1.200 lei.
(4) Pentru copilul cu handicap concediul pentru cresterea copilului se acorda pana la implinirea de catre acesta a varstei de 3 ani, iar indemnizatia aferenta se acorda in cuantum de 75% din media veniturilor nete realizate pe ultimele 12 luni si nu poate fi mai mica de 600 lei si nici mai mare de 3.400 lei.
(5) Cele 12 luni prevazute la alin. (1) pot fi constituite integral si din perioadele in care persoanele s-au aflat in una sau mai multe dintre urmatoarele situatii:
a) au beneficiat de indemnizatie de somaj, stabilita conform legii, sau au realizat perioade de stagiu de cotizare in sistemul public de pensii, in conditiile prevazute de actele normative cu caracter special care reglementeaza concedierile colective;
b) s-au aflat in evidenta agentiilor judetene pentru ocuparea fortei de munca, respectiv a municipiului Bucuresti, in vederea acordarii indemnizatiei de somaj;
c) au beneficiat de concedii si de indemnizatii de asigurari sociale de sanatate prevazute de Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile si indemnizatiile de asigurari sociale de sanatate, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 399/2006, cu modificarile si completarile ulterioare;
d) au beneficiat de concedii medicale si de indemnizatii pentru prevenirea imbolnavirilor si recuperarea capacitatii de munca, exclusiv pentru situatiile rezultate ca urmare a unor accidente de munca sau boli profesionale, in baza Legii nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de munca si boli profesionale, republicata;
e) au beneficiat de pensie de invaliditate, in conditiile legii;
f) se afla in perioada de intrerupere temporara a activitatii, din initiativa angajatorului, fara incetarea raportului de munca, pentru motive economice, tehnologice, structurale sau similare, potrivit legii;
g) au beneficiat de concediu si indemnizatie lunara pentru cresterea copilului;
h) au beneficiat de concediu si indemnizatie lunara pentru cresterea copilului cu handicap;
i) au beneficiat de concediu fara plata pentru cresterea copilului;
j) se afla in perioada de 3 luni de la incetarea unui contract de munca pe durata determinata si inceperea unui alt contract de munca pe durata determinata, asa cum este aceasta definita de Legea nr. 53/2003 — Codul muncii, cu modificarile si completarile ulterioare;
k) si-au insotit sotul/sotia trimis/trimisa in misiune permanenta in strainatate;
l) au efectuat sau efectueaza serviciul militar pe baza de voluntariat, au fost concentrati, mobilizati sau in prizonierat;
m) frecventeaza, fara intrerupere, cursurile de zi ale invatamantului preuniversitar sau, dupa caz, universitar si postuniversitar la nivelul studiilor universitare de masterat, organizat potrivit legii, in tara sau intr-un alt stat membru al Uniunii Europene, intr-un domeniu recunoscut de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, cu exceptia situatiei de intrerupere a cursurilor din motive medicale;
n) au calitatea de doctorand, in conditiile prevazute de art. 20 si 21 din Hotararea Guvernului nr. 567/2005 privind organizarea si desfasurarea studiilor universitare de doctorat, cu modificarile ulterioare;
o) se afla in perioada cuprinsa intre incheierea unei forme de invatamant preuniversitar si inceperea, in acelasi an calendaristic, a unei alte forme de invatamant preuniversitar, cursuri de zi, organizate potrivit legii, frecventate fara intrerupere;
p) se afla in perioada cuprinsa intre absolvirea cursurilor de zi ale invatamantului preuniversitar, organizat potrivit legii, si inceperea invatamantului universitar, cursuri de zi, in acelasi an calendaristic;
q) se afla in perioada cuprinsa intre incheierea unei forme de invatamant universitar, cursuri de zi, cu sau fara examen de licenta sau de diploma, si inceperea, in acelasi an calendaristic, a unei alte forme de invatamant universitar, cursuri de zi, organizate potrivit legii, frecventate fara intrerupere;
r) se afla in perioada cuprinsa intre incheierea unei forme de invatamant universitar, cursuri de zi, cu sau fara examen de licenta sau de diploma, si inceperea, in acelasi an calendaristic, a invatamantului postuniversitar la nivelul studiilor universitare de masterat, cursuri de zi, organizate potrivit legii, frecventate fara intrerupere;
s) se afla in perioada cuprinsa intre incheierea unei forme de invatamant postuniversitar, cursuri de zi, si inceperea, in acelasi an calendaristic, a unei alte forme de invatamant postuniversitar, cursuri de zi, organizate potrivit legii, frecventate fara intrerupere;
t) se afla in perioada de 60 de zile de la finalizarea cursurilor invatamantului obligatoriu sau, dupa caz, de la absolvirea cursurilor de zi ale invatamantului preuniversitar, universitar si postuniversitar la nivelul studiilor universitare de masterat, organizat potrivit legii, cu sau fara examen de absolvire, in vederea angajarii ori, dupa caz, trecerii in somaj, calculate incepand cu data de 1 a lunii urmatoare finalizarii studiilor;
u) au beneficiat de concediu fara plata pentru a participa la cursuri de formare si perfectionare profesionala din initiativa angajatorului sau la care acesta si-a dat acordul, organizate in conditiile legii;
v) se afla in perioada cuprinsa intre absolvirea cursurilor de zi ale invatamantului medical superior, organizat potrivit legii, cu examen de licenta organizat in prima sesiune, si inceperea primului rezidentiat dupa absolvire.
(6) In vederea acordarii drepturilor prevazute la alin. (1), persoanele care au realizat activitati profesionale in statele membre ale Uniunii Europene sau in alte state care aplica prevederile Regulamentului (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European si al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind coordonarea sistemelor de securitate sociala si ale Regulamentului (CE) nr. 987/2009 al Parlamentului European si al Consiliului din 16 septembrie 2009 de stabilire a procedurii de punere in aplicare a Regulamentului (CE) nr. 883/2004 privind coordonarea sistemelor de securitate sociala, denumit in continuare Regulament, beneficiaza de totalizarea perioadelor de activitate realizate in aceste state in conditiile prevazute de acesta.
(7) Optiunea beneficiarului prevazuta la alin. (1) se exprima in scris, pe baza de cerere, si nu poate fi schimbata pe parcursul acordarii drepturilor.

Art. 3
(1) Veniturile din salarii, din activitati independente si din activitati agricole prevazute la art. 2 alin. (1) sunt cele definite la art. 46, art. 55 alin. (1) si (2) si art. 71 din Legea nr. 571/2003, cu modificarile si completarile ulterioare, si reprezinta valoarea obtinuta dupa aplicarea cotei de impozitare asupra venitului impozabil stabilit conform legii, corespunzator fiecarei categorii de venit.
(2) Veniturile care se iau in considerare pentru stabilirea cuantumului indemnizatiei pentru cresterea copilului reprezinta, dupa caz:
a) suma incasata de persoana indreptatita, rezultata dupa aplicarea cotei de 16% asupra bazei de calcul al impozitului determinate ca diferenta intre venitul net din salarii calculat prin deducerea din venitul brut a contributiilor obligatorii aferente unei luni si a deducerii personale acordate pentru luna respectiva si contributiile la fondurile de pensii facultative, precum si cotizatia sindicala platita in luna respectiva pentru veniturile din salarii, la locul unde se afla functia de baza;
b) suma incasata de persoana indreptatita, rezultata dupa aplicarea cotei de 16% asupra bazei de calcul al impozitului determinate ca diferenta intre venitul brut si contributiile obligatorii pe fiecare loc de realizare a acestora, pentru veniturile obtinute in celelalte cazuri;
c) suma incasata de persoana indreptatita, calculata potrivit legii de catre platitorul acesteia, pentru perioadele prevazute la art. 2 alin. (5) si (6);
d) suma incasata de persoana indreptatita care realizeaza venituri supuse impozitului pe venit, dar care, potrivit legii, sunt scutite de plata acestuia sau sunt considerate neimpozabile;
e) suma rezultata dupa aplicarea cotei de impozitare asupra venitului net din activitati independente determinat in conditiile legii;
f) suma rezultata dupa aplicarea cotei de impozitare asupra venitului net din activitati agricole determinat in conditiile legii.
(3) Pentru persoanele care realizeaza venituri din salarii, solde/salarii din functie, venitul brut reprezinta salariul de baza, indemnizatii, sporuri, prime, orice alte sume sau avantaje de natura salariala ori asimilate salariilor acordate de angajator potrivit legii.
(4) In cazul in care o persoana realizeaza concomitent venituri supuse impozitului din mai multe surse, se vor lua in calcul toate veniturile lunare incasate de aceasta.
(5) In situatia prevazuta la art. 2 alin. (6), daca persoana realizeaza concomitent venituri supuse impozitului atat in tara, cat si in statele care aplica Regulamentul, se iau in calcul doar veniturile realizate in tara.

Art. 4
(1) In calculul celor 12 luni prevazute la art. 2 alin. (1) se includ si fractiunile de luna in care s-au realizat venituri supuse impozitului, precum si cele in care solicitantii s-au aflat in situatiile prevazute la art. 2 alin. (5) si (6), considerate luna intreaga.
(2) Prin fractiune de luna se intelege efectuarea a cel putin jumatate din zilele lucratoare din acea luna in care persoana indreptatita a realizat venituri supuse impozitului ori s-a aflat in una sau mai multe dintre situatiile prevazute la art. 2 alin. (5) si (6).
(3) Prin exceptie, se accepta ca de cel mult 3 ori fractiunea de luna sa fie constituita dintr-un numar mai mic de zile lucratoare decat cel prevazut la alin. (2).
(4) In situatia in care nasterea copilului se produce inainte de termen, perioada prevazuta la art. 2 alin. (1) se diminueaza cu perioada cuprinsa intre data nasterii copilului si data prezumata a nasterii, certificata de medicul de specialitate.