joi, 28 februarie 2013

Legenda Martisorului

Una dintre legendele martisorului ne aminteste de o baba rea si foarte urata pe nume Dochia, care traia cu foarte mult timp in urma pe acest Pamant. Aceasta avea o nora careia ii cerea fel si fel de lucruri imposibile: sa-i aduca fragi numai buni de mancat in luna februarie, sa-i prefaca lana de culoare alba in lana de culoare neagra si, de fiecare data, fata era ajutata de diferite personaje de poveste (Domnul Zeu, Sanpetru, Martie). Inraita de situatie, Baba Dochia a hotarat sa plece cu oile in munti, luand cu ea si noua sau doisprezece cojoace. Mergand prin padure, in timp ce torcea lana din furca cum facea de obicei, ea vazu un ban vechi, ii facu o gaura si il lega cu un fir de lana. Astfel a aparut obiceiul martisorului, care s-a pastrat pana in zilele noastre. In mitologia populara Baba Dochia moare in fiecare an pe 1 martie si reinvie pe 9 martie.
De atunci, de ziua Babei Dochia nu se munceste, doar lana poate fi toarsa. Daca se lucreaza in ziua de 1 martie se spune ca Baba Dochia se supara tare si isi scutura cojoacele timp de noua zile. Datorita legendei, in zilele de inceput a lunii martie se considera ca se dezlantuie energii negative, ca perioada este incarcata de sacralitate negativa, de care ar fi vinovat Soarele primavaratec. Martisorul inchipuit ca un banut mic de argint, protejeaza pe cei care il poarta contracarand puterea soarelui orbitor de primavara.
In cultura populara sunt imbinate respectul si teama fata de razele soarelui care strica frumusetea fetelor si femeilor. Acestea pentru a fi protejate obisnuiau sa arunce spre cer martisoare in primele zile ale lui martie, odata cu sosirea primaverii. Ele rosteau un descantec si apoi purtau martisoarele pana cand pomii infloreau si agatau firele impletite in alb si negru de ramurile acestora.

Numele de martisor este asociat cu zeul Marte. Pe data de 1 martie are loc festivalul ,,Matronalia” (din calendarul roman) cand se sarbatoreste acest zeu roman al razboiului, al naturii, agriculturii si primaverii. In timpul Imperiului Roman se celebra ,,Idele lui Marte” chiar la inceputul primaverii si se considera ca fiind timpul potrivit al inceperii campaniilor razboinice. Astfel firul de culoare alba al martisorului simboliza victoria, purificarea si innoirea, iar firul de culoare rosie reprezenta vitalitatea.

Exista o legenda a aparitiei traditiei de martisor conform careia Soarele a coborat pe pamant la o hora, luand chipul unui fecior. Un zmeu l-a pandit si l-a rapit dintre oameni, inchizandu-l intr-o temnita. Lumea se intristase, pasarile nu mai cântau, izvoarele nu mai curgeau, iar copiii nu mai râdeau. Nimeni nu indraznea sa-l infrunte pe zmeu. Dar intr-o zi, un tanar curajos s-a hotarat sa plece sa salveze soarele. Multi dintre pamanteni l-au condus si i-au dat din puterile lor ca sa-l ajute sa-l invinga pe zmeu si sa elibereze soarele. Drumul lui a durat trei anotimpuri: vara, toamna si iarna. A gasit castelul zmeului si au început lupta. S-au înfruntat zile întregi pâna când zmeul a fost doborat. Slabit de puteri si ranit, tanarul a eliberat Soarele. Acesta s-a ridicat pe cer inveselind si bucurand lumea, a reinviat natura, oamenii s-au bucurat, dar tanarul nu a  ajuns sa vada primavara. De atunci tinerii împletesc doi ciucurasi: unul alb si unul rosu,  rosul inseamna dragoste pentru tot ce este frumos, amintind de culoarea sangelui voinicului, albul simbolizeaza sanatatea si puritatea ghiocelului, prima floare a primaverii.

Niciun comentariu:

Trimiteţi un comentariu