duminică, 26 iunie 2011

Ziua Drapelului

Drapelul naţional al României este un tricolor cu benzi verticale, începând de la lance, albastru, galben şi roşu. Are o proporţie de 2:3 între lăţime şi lungime. Constituţia Românie prevede la articolul 12, alineatul 1 că „Drapelul României este tricolor; culorile sunt aşezate vertical, în ordinea următoare începând de la lance: albastru, galben, roşu”. Proporţiile, nuanţele culorilor precum şi protocolul drapelului au fost stabilite prin Legea nr. 75 din 16 iulie 1994.

Drapelul este foarte asemănător cu drapelul civil al Andorrei şi cel de stat al Ciadului, neavând însă nici o legătură cu acestea. Tricolorul românesc este, de asemenea, înrudit cu cel al Republicii Moldova, acesta din urmă având însă o proporţie diferită (1:2 în loc de 2:3), un albastru mai deschis şi stema ţării în centru.

Scurtă istorie a Zilei Drapelului Naţional
In 1834, cand Tarile Romane au inceput sa se dezvolte din punct de vedere economic, cand constiinta nationala cerea unitatea si libertatea tarii, domnitorul Tarii Romanesti, Alexandru Ghica Voda, a obtinut de la otomani invoirea „de a pune steag romanesc corabiilor negustoresti si ostirii". Steagul destinat corabiilor avea doua culori (galben si rosu), cel atribuit armatei era compus din trei (rosu, galben si albastru) si un vultur la mijloc. Acesta este socotit drept inceputul adoptarii tricolorului pe pamant romanesc. O informatie o descoperim printre marturiile unui francmason Jean Alexandre Vaillant (chemat si stabilit in Muntenia in 1830, profesor si director al „Colegiului Sf. Sava” din Bucuresti intre anii 1831 si 1834), potrivit caruia tricolorul ar fi fluturat pentru prima data in ziua de 29 iulie 1839, pe muntele Plesuva (zona Comarnic-Prahova). Astfel, arborarea de catre Vaillant a tricolorului ca drapel al Principatelor este, poate, cea mai veche atestare documentara a acestui fapt.
Tricolorul romanesc era cunoscut inca din deceniul 4 al secolului al XIX-lea drept simbol national cu cel putin un deceniu inainte de oficializarea sa.
In timpul revolutiei de la 1848 Tricolorul a fost adoptat ca simbol al natiunii in prima zi a victoriei revolutiei burghezo – democratica (1848-1849), 14/26 iunie, cand a vut loc abdicarea domnitorului Gheorghe Bibescu, instaurarea Guvernului provizoriu de la Bucuresti si promulgarea decretului nr. 1 de instituire a drapelului national.
Revolutionarii de la 1848, atat cei din Transilvania, cat si cei din Tara Romaneasca, au arborat steagul tricolor, ca simbol al luptei lor, avand inscriptionat lozinca: „Fratia”: „Dreptate – Fratie” si dandu-i denumire de „stindard al libertatii”. O luna mai tarziu, „vazand că nu s-a inteles inca cum trebuiesc facute stindardele nationale“, decretul guvernamental nr. 252 din 13 iulie 1848, preciza din nou ca “stindardele vor fi tricolore. Culorile sunt: albastru inchis, galben deschis si rosu carmin”. Ele vor fi dispuse vertical si vor fi aranjate in ordinea urmatoare: „langa lemn vine albastru, apoi galben si apoi rosu falfaind“. In Adunarea populara desfasurata pe dealul Filaretului din Bucuresti, in ziua de 15 iunie 1848, s-a celebrat ziua de 11 iunie, inceputul revolutiei, ”zi de mantuire pentru toata Romania”, sub flamurile tricolore. Tot in acel an istoric 1848, in acea impresionanta Adunare de la Blaj, 3-15 mai, s-a inaltat „flamura cea mare tricolora a natiunii romane”, a intregii natiuni romane.
Potrivit unei alte ipoteze tricolorul se impune ca drapel national in 1859, odata cu dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza, culorile steagului fiind dispuse insa pe orizontala. Primul drapel din 1859, aflat in uz pina in 1862, a avut fisia albastra plasata sus, urmand ca, in a doua parte a domniei lui Cuza, fisia rosie sa fie dispusa pe partea superioara. Dupa venirea lui Carol I, steagurile vor avea benzile dispuse pe verticala, Romania aliniindu-se astfel regulilor respectate de steagurile europene.

Ziua Drapelului National a fost instituita pentru a marca ziua de 26 iunie 1848, cand Guvernul revolutionar a decretat ca Tricolorul - rosu, galben si albastru - sa reprezinte steagul national al tuturor romanilor; cele trei culori impartite in mod egal reprezinta principiul egalitatii, orientarea culorilor in sus semnifica verticalitatea, cifra trei este numarul perfect, pe langa tara noastra mai existand alte trei tari europene traditionale cu steagul tripartit in mod egal si vertical: Franta, Italia si Belgia. (Romanien Global News) 


Poezia: Tricolorul
de Irimie Străuţ

Din culori de curcubeu
Împletite în cunună
Trei cu dragoste-mi aleg
Pentru patria străbună.

Trei culori, ca trei petale
Le alătur şi-mi fac steag.
Roşu, galben şi albastru 
Tricolorul ţării drag.

Gradinita Casa Fericirii

Un comentariu:

  1. LEGENDA TRICOLORULUI. Cand Tudor Vladimirescu, marele nostru revolutionar de la 1821, a ridicat Tara, chemand-o la lupta impotriva exploatarii boieresti dinauntru si a vrajmasilor din afara, dintr-unul din satele oltenesti de la munte a pornit, pentru a se inrola in oastea pandurilor si un gospodar cu numele Dragomir, tata a trei fetite, una mai isteata ca alta. Inaintea plecarii, omul si-a imbratisat nevasta si pe cele trei fete, iar acestea din urma i-au daruit cate o amintire lucrata de mana lor, ca s-o poarte drept talisman. Fata mai mare i-a dat o batista albastra aidoma ochilor ei, cea mijlocie una galbena ca pletele sale, iar fata mai mica, Ileana, i-a intins cu sfiala una alba; ea n-a mai avut timp sa vopseasca batista, asa cum a vazut c-au facut surorile cele mari.
    Dragomir a luat cu multa dragoste darurile copiilor sai, a pus cele doua batiste colorate in cate un buzunar al mantalei, iar pe cea alba, curata ca sufletul Ilenutei, a ascuns-o in buzunarul de la piept al vestonului.
    Asa a pornit viteazul la oaste, cu increderea ca el si miile de panduri vor scapa tara de asuprirea boierilor si de sabia otomanilor, chemati in graba de stapanire sa-i dea ajutor impotriva romanilor rasculati.
    Dragomir s-a luptat ca un leu, dar iata ca, in cea mai crancena dintre batalii, un glonte i-a strapuns inima. A cazut cu fata la dusman, asa cum mor de milenii eroii acestui pamant.
    Tovarasii sai de lupta, inainte de a-l ingropa dupa datina, i-au cercetat buzunarele, cu gandul de a le duce alor sai, "in satul din munti", obiectele pe care le-ar fi gasit asupra eroului. Dar Dragomir nu avea prin buzunare nimic altceva decat cele doua basmalute date de fetele marisoare, iar in cel de la piept ortacii au dat peste batistuta Ilenei, care nu mai era alba ca la inceput, ci rosie ca focul, patrunsa de sangele tatalui ei.
    Vitejii au luat cele trei bucati colorate, care acum erau una rosie, una galbena si a treia albastra, le-au legat intre ele si le-au prins in varful unei ramuri rupte dintr-un stejar. Cu acest "simbol in frunte", au luptat mai departe pandurii. Si de-atunci - asa ne spune legenda - steagul armatei romane cuprinde aceste trei culori laolalta. Sub faldurile for s-au facut si razboiul Independentei si marea noastra Unire.

    RăspundețiȘtergere