joi, 17 martie 2011

Legenda Iepurasului de Paste

Odată, demult, pe când zânele colindau pădurile şi piticii răscoleau măruntaiele pământului în căutarea pietrelor preţioase, pe când animalele vorbeau şi puii de lup se jucau cu mieii, trăia într-o căsuţă dărăpănată la marginea unui cătun, un olar împreună cu nevasta şi cei doi copii ai lui. Erau destul de săraci şi îşi duceau traiul doar de pe urma vaselor de lut pe care olarul le vindea la târgul din apropiere, într-una din zile, pe când se întorcea de la târg, numai ce zăreşte olarui într-un tufiş de la marginea pădurii un iepure ce se ascundea tremurând tot de frică.
Nu i-a fost prea greu să-l prindă şi să-l vâre în traistă, gândindu-se numai la friptura pe care avea să o facă din bietul iepuraş. Ajuns acasă, îi dădu traista nevestei, poruncindu-i să gătească iepurele, iar el, ostenit de atâta drum, se trânti în pat şi adormi pe dată. Cei doi copilaşi, auzind porunca tatălui, se strecurară binişor şi priviră în traistă, de unde le străluciră doi ochişori speriaţi şi înlăcrimaţi. Din întuneric, iepuraşul îşi aştepta sfârşitul plângând, pentru că auzise şi el planul îngrozitor al olarului şi înţelesese despre ce era vorba. Doar v-am spus că pe atunci ani-malele înţelegeau limba oamenilor.
Copiilor li s-a făcut aşa o milă de bietul iepuraş, că abia au aşteptat ca mama lor să plece o clipă din bucătărie şi au înşfăcat iepurele, punând în locul lui un ştergar.
Au alergat cât au putut până la marginea pădurii, iar acolo au dat drumul micului urecheat, care a fugit mâncând pământul. Bineînţeles ca olarul a certat-o pe nevastă pentru că n-a avut grijă de iepure, iar în acea seară n-au mâncat friptură, ci urzici. Dar s-a întâmplat un lucru mult mai frumos. Mama Iepuroaică a zvonit prin toată pădurea fapta cea bună a copiilor .
Despre ispravă a aflat şi Zâna Eastres, slujitoarea Primăverii. Şi cum se apropia Sărbătoarea Primăverii, Zâna s-a gândit să-i răsplătească pe cei doi copii pentru salvarea iepuraşului şi a poruncit iepurilor să le ducă daruri. Astfel, copiii olarului au găsit într-o dimineaţă, frumos înşirate pe pervaz,alune, fructe uscate, ciuperci şi faguri de miere.
De atunci. în fiecare an, tot mai mulţi iepuraşi aduc daruri copiilor cuminţi, harnici si buni.
Cu timpul, sărbătoarea Primăverii s-a contopit cu cea a învierii Domnului Iisus Hristos. Despre olar şi copiii lui abia dacă-şi mai aminteşte cineva, zânele s-au pierdut în negura vremii, dar iepuraşii n-au uitat niciodată de îndatorirea lor de a aduce, de Paşte, tot felul de daruri copiilor.

Simboluri Pascale
Mielul: Conform traditiei, in familiile crestine se mananca in zilele de Paste carne de miel. Mielul il simbolizeaza pe Mantuitorul nostru Isus Hristos, care s-a jertfit pentru pacatele lumii si a murit pe cruce ca un miel nevinovat. In Noul Testament mielul a fost junghiat prin Mantuitorul Isus, iar sangele lui care a curs pe cruce este sangele rascumparator. Jertfa mielului, strans legata de Paste, a marcat inceputul unei vieti noi. In Vechiul Testament, legamantul lui Dumnezeu cu poporul evreu, dupa dezrobirea acestuia din Egipt purta sigiliul sangelui unui miel care trebuia sacrificat de Paste, dupa instructiunile date de Dumnezeu.
Desemnarea acestui animal a fost facuta de Dumnezeu, deoarece mielul cu chipul sau exprima blandetea si inocenta.
Cu ocazia iesirii din Egipt, cand au sarbatorit pentru prima data Pastele, toti evreii trebuiau sa ia un miel si sa il sacrifice. Apoi, cu sangele mielului erau unse ramele de lemn ale usilor de la casele in care locuiau acestia.
In noaptea aceea, ingerul mortii trimis de Dumnezeu a trecut prin Egipt si a omorat toti fiii intai nascuti ai egiptenilor in casele care nu aveau pe usa sangele mielului. In casele israelitilor, nu a murit nimeni, pentru ca acestia ascultasera porunca lui Dumnezeu si au pus sangele mielului pe usile lor.
Sangele mielului oferea o garantie, prin care credinciosii dadeau de inteles ca au luat in serios cuvantul lui Dumnezeu.


Ouale rosii: Legenda spune ca Maica Domnului, atunci cand a venit sa-si planga fiul rastingnit pe cruce, a pus la picioarele acestuia un cos cu oua. Sangele lui Isus a curs pe oua, inrosindu-le. Potrivit unei alte legende, pietrele care erau aruncate in Isus se transformau in oua rosii. Ouale semnifica, de asemenea, nasterea si abundenta.
Decorarea acestora a fost realizata pentru prima data de catre rusul Peter Carl Faberge, care le facea pentru Curtea Regala ruseasca, folosind oua din aur decorate cu pietre pretioase.
Si in Romania aceasta “arta” s-a raspandit rapid, fiind diferita de la zona la zona. In Vrancea ouale se incondeiaza cu vopsele in relief, in Bucovina se impodobesc cu margele, in zona Neamt, ouale sunt facute din lemn si apoi pictate, in Harghita din lut, iar in Bucovina din plastic.


Desenele au la randul lor o anumita semnificatie, spre exemplu:
- linia dreapta verticala - viata;
- linia dreapta orizontala - moartea;
- linia dubla dreapta - eternitatea;
- linia formand o suita de dreptunghiuri - gandirea si cunoasterea;
- linia usor ondulata - apa, purificarea;
- spirala - timpul, eternitatea;
- dubla spirala - legatura dintre viata si moarte.

Incondeierea oualor reprezinta un obicei stravechi in traditia romaneasca. Ouale incondeiate sunt o marturie a datinilor, credintelor si obiceiurilor pascale, reprezentand un element de cultura spirituala specific romaneasca.

 Deoarece oul rosu este purtatorul unor semnificatii profunde legate de invierea lui Hristos si de reinnoirea naturii, crestinii s-au ostenit sa-l incondeieze, desenand cu ceara motive decorative ancestrale, de o rara frumusete.

Oul vazut ca un simbol primordial, samanta vietii, potrivit traditiei, este vopsit si incondeiat  in zilele de joi si sambata din Saptamana Mare, indeletnicirea inrosirii oualor fiind rezervata aproape in exclusivitate femeilor.

Oul incondeiat ne transmite bucurie, uimire, smerenie, impacare, pentru ca in ornamentatia lui, de fapt, se opereaza cu simboluri (soare, luna, cruce, etc.), cu modele din natura (plante, animale, obiecte casnice) si cu modele de tesaturi populare, cu tot repertoriul lor de semne sacre. Motivele folclorice utilizate sunt: spicul, soarele, frunza si ca o reconfirmare a crestinatatii romanesti, crucea. In Muntenia si Oltenia, motivele ornamentale sunt naturaliste, dar cu mai putine culori. In judetul Olt se remarca centrul de la Obaga unde aceasta ideletnicire populara a fost adusa la nivel de arta. In Transilvania si Banat se distinge incondeierea printr-o mare varietate de modele si culori, iar Tara Barsei este renumita pentru desenul si compozitia ornamentala si cromatica de o mare finete. Oamenii au simtit nevoia de a decora, prin diferite metode oul (cu ceara colorata, cu vopsele, cu margele, etc).
Decorarea oualor cu vopsele se face tot cu ajutorul cerii, prin procedeul "batic". Oul alb, golit de continut, se decoreaza cu ceara pe spatiile care urmeaza sa ramana albe. Se scufunda oul in vopsea galbena, se scoate, se usuca si se aplica ceara pe spatiile care vor ramane, in final, galbene.
Apoi oul se va scufunda in vopsea rosie. Procedeul se repeta in functie de numarul de culori, pornindu-se de la culorile mai deschise catre cele mai intense. In final oul se acopera cu un strat de nitrolac, care va da stralucire oului si va proteja decoratiunile.
Ornamentica oualelor decorative este extrem de variata, ea cuprinde simboluri geometrice, vegetale, animale, antropomorfe si religioase.


Lumanarea de Inviere: este lumanarea pe care fiecare crestin o aprinde in noaptea de Inviere din lumina adusa de preot de pe masa Sfantului Altar. Reprezinta simbolul invierii lui Isus, a luminii asupra pacatului, a biruntei vietii asupra mortii.

Crucea: este simbolul crestinismului si este prezenta in toate ritualurile si sarbatorile crestine. Este, de asemenea, simbolul Sfintei Treimi (Tatal, Fiul si Sfantul Duh), al iubirii lui Dumnezeu pentru oameni, simbolul jertfei lui Iisus Hristos pentru salvarea omenirii.
Crucea a fost declarata ca simbol al crestinatatii de catre imparatul Constantin, in cadrul Consiliului de la Niceea, in anul 325 dupa Hristos.

Pastele - originea cuvantului

Denumirea sarbatorii. Originea cuvantului "Pasti" si formele lui in diversele limbi.
Sarbatoarea Invierii Domnului este indicata in limba romana prin cuvantul "Pasti" intrebuintat de obicei la plural, care este de origine ebraica. La evrei cuvantui Pascha (pesah) insemna trecere si era mostenit de acestia de la egipteni, indicand: sarbatoarea anuala a azimilor in amintirea trecerii evreilor prin Marea Rosie si a exilului... (Ies. XII, 27), sarbatoare ce se praznuia la 14 Nisan si care coincidea cu prima luna plina de dupa echinoctiul de primavara, asa cum am aratat mai sus. Termenul ebraic a trecut in vocabularul crestin, pe motivul ca evenimentele istorice care sunt comemorate de aceasta sarbatoare, adica patimile, moartea si invierea Domnului, au coincis cu Pastile iudaice din acel an. Citeste continuarea pe: http://www.crestinortodox.ro/paste/sfintele-pasti/pastele-originea-cuvantului-71135.html



Gradinita Casa Fericirii

4 comentarii:

  1. Legenda Iepurasului de Paste
    Dacă de Crăciun cadourile ne sunt aduse de Moşul cel darnic, tradiţia spune că cel ce vine încărcat cu daruri de Paşte este iepuraşul. Cum s-a ajuns la acest obicei? Care dintre noi nu ne-am întrebat de unde a apărut povestea iepuraşului de Paşte?
    Sunt mai multe legende. Tradiţia spune că denumirea Sărbatorii Pascale vine de la zeiţa saxonă Eostre care a fost zeiţa Lunii. Deoarece în foarte multe culturi iepuraşii sunt în strânsă legătură cu Luna, zeiţa Eostre a fost simbolizată prin iepuraşi şi totodată asociată şi cu fertilitatea.
    Se spune că această zeiţă iubea nespus de mult toate vietăţile pământului. Într-o zi, ea a găsit o pasăre rănită, gata să moară. Tare s-a mai întristat zeiţa! Dacă ar fi avut puteri tămăduitoare, ar fi vindecat-o pe loc. A îngrijit această pasăre cum s-a priceput ea mai bine. În fiecare zi îi spăla rănile şi îi dădea să mănânce din mâncarea zeilor. Şi, minune, după un timp, pasărea a început să prindă puteri. Zeiţa s-a bucurat nespus.
    După alte câteva zile pasărea era complet refăcută. Atunci zeiţa a luat-o şi a aruncat-o spre cer. Dar pasărea a căzut la picioarele zeiţei, pentru că nu mai putea să zboare. Fusese salvată, dar o aşteptau alte primejdii: animalele înfometate ale pădurii.
    Zeiţa a înteles acest lucru şi a transformat pasărea în iepuroaică. Nu mai putea zbura, în schimb se putea salva alergând foarte repede.
    Iepuroaica şi-a păstrat însă obiceiul de a face ouă, pe care i le dăruia zeiţei drept mulţumire că i-a salvat viaţa. Deci, iepuraşul este cel ce aduce cadouri copiilor cuminţi şi care fac fapte bune.

    RăspundeţiȘtergere
  2. Povestea iepuraşului care aduce ouă de Paşte vine de fapt din Germania. Copiii cred că dacă au fost buni, cuminţi, Iepurele Magic, Oschter Haws, le va aduce un coş plin cu ouă de ciocolată, cu ouă colorate.
    Legenda este de origine păgână, iar tradiţia iepuraşului care aduce ouă şi cadouri a apărut mai întâi în Germania, în jurul anului 1500. Această tradiţie s-a răspândit repede şi în celelalte ţări europene (mai ales în Franţa, Belgia, Olanda), dar a trecut şi oceanul, ajungând până în America.
    Cunoscut ca unul dintre cele mai prolifice animale, iepurele simboliza viaţa nouă care renaşte primăvara.
    Pe la începutul anului 1800 au fost fabricaţi primii Iepuraşii de Paşte din aluat şi zahăr. Iepuraşul de Paşte a fost adus în folclor de către imigranţii germani, care au sosit în România în secolul al XV-lea. În acea perioadă, Iepuraşul de Paşte şi Moş Crăciun erau personajele preferate ale copiilor. Micuţii credeau că Iepuraşul avea să le aducă multe ouă colorate, dacă au fost cuminţi în timpul anului. Tot tradiţia spune că la început o femeie care iubea foarte mult copiii ascundea coşuleţe pline cu ouă, astfel încât ei să le găsească foarte uşor. Simbolurile Paştelui sunt, aşa cum toţi ştim, iepuraşii şi ouăle roşii, simboluri împrumutate din vechi ritualuri precreştine. Ele nu au nimic de-a face cu povestea biblică a morţii şi Învierii lui Iisus. Ele doar marchează venirea primăverii şi reapariţia vegetaţiei, precum şi fertilitatea. Şi în zilele noastre, Iepuraşul de Paşte este aşteptat cu nerăbdare de micuţi. Copiii care au fost cuminţi primesc ouă de ciocolată sau diferite daruri. Fiecare popor are o altă viziune referitor la iepuraşul „Urecheat”, dar până la urmă el este doar un mit care nu trebuie uitat, mai ales de către copii.

    RăspundeţiȘtergere
  3. Deşi nu este un animal prea impresionant, fricosul iepuraş este un mesager sacru al divinităţii în multe culturi. Iată că în îndepărtata Chină, legendele spun că iepurele este o creatură venită de pe Luna, unde se ocupa cu măcinarea orezului, care reprezintă esenţa vieţii.
    Şi la budişti între iepure şi Lună există o legătură. Legenda spune că, neavînd ce ofrandă să-i aducă zeiţei Indra, iepurele s-a gătit pe sine însuşi în focul sacru şi, ca rasplată pentru curajul său, a fost aşezat pe Lună.
    În America, la triburile vechi, exista o legendă în care se povesteşte cum a adus iepurele focul şi l-a dăruit oamenilor. În zilele noastre iepuraşul ascunde ouăle roşii, iar copii trebuie să le găsească. Este o adevărată întrecere, cine găseşte mai multe ouă.
    În multe alte ţări iepurele este simbolul fertilităţii, al înnoirii şi al bogăţiei.

    RăspundeţiȘtergere
  4. Iepurasul de Pasti,inseamna puritate si grija.Tot odata cand vine si Pastele,Invierea Domunului nostru Iisus Hristos,vine si dragul nostru Iepuras cu cate-un cadou,asta insemnand mai des un ou.In fiecare an,in luna aprilie,el mi-a facut multe cadouri si mi le-a daruit din inima.Nu stiu daca un asemenea "Iepuras" exista,dar eu cred in asta pentru ca asa a lasat Dumnezeu pe pamant.Este un simbol al puritatii,al dragostei si al fericirii lasate de Dumnezeu.A vrut sa existe o traditie care noi sa tinem la ea si de asemenea sa o respectam.Eu respect asta si sper ca si voi sa respectati.Acum ca tot suntem in luna aprilie,luna Pastelui,speram ca va veni iepurasul cu minunate cadouri: oua etc...La revedere si un Paste cat mai placut si cat mai fericit alaturi de familia voastra impreuna cu copiii si parintii vostri.Paste Fericit! Happy Easter!

    RăspundeţiȘtergere