duminică, 6 martie 2011

Invatam Alfabetul cu Dinozauri R-Z

Fisa litera R

Fisa litera S


Fisa litera T

Fisa litera U

Fisa litera V

Fisa litera W

Fisa litera X

Fisa litera Y

Fisa litera Z

Gradinita Casa Fericirii

2 comentarii:

  1. Poezie: Dinozaurii
    de Cornelia Georgescu [Sagittarius ]

    Dinozaurii au fost
    Creaturi care au trăit
    În vechime, cu un rost
    Ce ne dă mult de gândit.

    Şopârle înfricoşătoare,
    Cu sânge rece sau cald,
    Creaturi înfiorătoare,
    Ce-au populat acest meleag.

    Erau mai mari ca o casă,
    Sau chiar un bloc cu terasă,
    Însă deloc minte n-aveau,
    Mai proşti ca o mâţă erau.

    Aveau kilograme multe,
    Cântăreau tone zeci sau sute,
    Zeci de metri în lungime
    Şi tot atât înălţime.

    Foarte mari ei au crescut,
    Ajungând chiar de temut;
    Unii erau ierbivori,
    Iară alţii carnivori.

    Aveau arme în dotare:
    Fălci cu dinţi, labe cu gheare;
    Trup robust şi cozi mobile,
    Braţe şi picioare agile.

    Văzul bun, auzul fin
    Şi mirosul dezvoltat,
    Pentru inamici – un chin,
    Pentru amici – de bază aliat.

    Erau creaturi cam dure
    Şi micuţe, şi mature,
    Curajoase, fără teamă,
    Fără milă – bag de seamă.

    Ty Rex – Regele Tiran,
    Brontosaurus, Diplodocus,
    Velociraptor cel viclean,
    Stegozaurus, Deinonychus.

    Cântăreţul Parasaurolophus,
    Ţanţoşul Corythosaurus,
    Înaripatul Pterodactylus,
    Cap tare – Pachycephalosaurus.

    Blindatul Ankylosaurus,
    Gât lung – Brachiosaurus,
    Sauroniholestes, Coelurosaurus,
    Coelophysis, Procompsognathus.

    În văzduh – Pteranodon,
    Plesiosaurus în mare,
    Prin ieburi – Iguanodon,
    Se răpuneau; care pe care?

    Archaeopterix – primitive păsări,
    Triceratops cu trei coarne,
    Nu erau balauri cu flăcări,
    Nici din poveşti, nici din basme.

    Ci dinozauri din carne şi oase,
    Monştri vii, mai mari decât case,
    Lacomi mâncători de alte vietăţi,
    De ierburi, pomi şi alte crudităţi.

    Nimeni nu ar fi dorit
    Aşa monştri să-ntâlnească;
    Să-i vadă doar ca pe un mit,
    Fosile multe să găsească.

    Aşa speră paleontologii,
    Geologii, arheologii;
    Să dezgroape oase multe,
    Pentru schelete complete.

    Care să ne poată „spune”
    Acele fiinţe cum erau,
    Să ne arate, să ne-ndrume,
    Să-nţelegem cum trăiau.

    Demult, demult, în trecut,
    Totul cu Triasic a-nceput,
    La mijloc era Jurasic
    Şi s-a sfârşit cu Cretacic.

    65 de milioane de ani în trecut
    Atunci ei au dispărut,
    După ce au înspăimântat
    Toate vieţuitoarele de pe uscat.

    Dar şi din ape sau cer
    Timp de vreo 160 milioane de ani,
    Iar astăzi, mai sunt, sper,
    Doar păsări din acei titani.

    Păsări ce-au evoluat
    Din familia raptorilor,
    Micşorându-se, au zburat,
    Cu ajutorul penelor.

    Nu erau deloc pterozauri
    Cu membrane de corp lipite,
    Ci arhaice păsări-dinozauri,
    Cu plisc, dinţi şi gheare alungite.

    Într-o eră demult apusă,
    Mezozoic se numea,
    De asteroid distrusă,
    Ce pe dinozauri îi răpunea.

    Iată, aşa se presupune
    Că ar fi sfârşit dinozaurii,
    Deşi nu ştim dacă-s bune
    Toate aceste nesigure teorii...

    Care nu ne lămuresc
    De ce-au fost şi-au dispărut
    Şi nici cum, în mod firesc,
    În timpul lor au apărut.

    De ce erau aşa mari?
    De ce minte nu aveau?
    De ce erau cam barbari?
    Şi de ce cam proşti păreau?

    De ce n-au supravieţuit?
    De ce n-au evoluat?
    Iar dac-ar mai fi trăit,
    Cum ar mai fi arătat?

    S-ar fi micşorat sau nu?
    Oare s-ar fi îmbunat?
    Poate ar fi fost un dezastru
    Printre noi de-ar fi umblat.

    Poate că aşa-i mai bine,
    Fără creaturi bizare;
    Mari, fioroase reptile,
    Să rămână în uitare...

    Într-o lume demult apusă,
    Inaccesibilă oamenilor,
    Prea îndepărtată, dusă,
    Pierduta eră a dinozaurilor...

    RăspundețiȘtergere
  2. Foarte frumoasa poezia felicitari ! Sa continuati tot asa !

    RăspundețiȘtergere