miercuri, 15 septembrie 2010

Copilul de la 1 la 3 ani

Varsta cuprinsa intre 1 si 3 ani corespunde “stadiului anal”, dupa psihanalisti. I se mai spune si perioada “pipi-caca”, caci copiii repeta aceste cuvinte, sunt intrigati, dar si amuzati de tot ce are legatura cu aceste cuvinte. Controlul sfincterian este o achizitie importanta a acestei perioade.
In cursul celui de al 2-lea an, procesul de crestere a copilului incetineste putin, in timp ce ritmul sau de activitate creste. La 1 an copilul sta in picioare, la 2 ani il prinzi mai greu pentru ca a invatat sa fuga. Are o personalitate adevarata, cu preferinte si refuzuri. Are prieteni de joaca, dar adultii raman partenerii lor preferati in activitatea ludica.
Descoperirea senzoriala ocupa un loc important. Copilul miroase alimentele inainte de a le gusta, este curios si dornic sa guste si alte feluri de mancare. Ii place sa atinga, sa mangaie, sa le intoarca pe toate partile pentru a le descoperi.
In jurul varstei de 1 an, copilul rosteste primul cuvant. Prin aparitia limbajului, apar si primele exprimari: tipa, rade, canta si incepe sa pronunte catava cuvinte cu sens. Apare mai ales cuvantul “nu”, care le cam da de treaba parintilor. Chiar daca nu vorbeste inca, arata “nu” facand cu capul gestul corespunzator cuvantului. Se opune in mod sistematic. Chiar daca doarme din picioare, nu vrea sa mearga la culcare; ii este foame, dar refuza sa manance, determinand parintii sa faca prea binele cunoscutele plimbari prin toata casa cu farfuria in mana. Tot psihanaliza sustine ca restrictiile fac copilul sa se simta agresat, iar cuvantul “nu” ii permite acestuia sa se identifice cu agresorul.
Limbajul permite copilului sa comunice, dar si exprime situatii, amintiri, proiecte, sa inteleaga simboluri si sa permita astfel dezvoltarea inteligentei sale.
La 3 ani foloseste pronumele “eu”, marcand astfel o etapa importanta in dezvoltarea identitatii sale. “Este a mea” spune la orice jucarie, pentru ca el nu este capabil sa imparta. Stie sa se joace langa ceilalti copiii, dar nu impreuna cu ei, in schimb, este capabil sa consoleze un prieten care este trist.
Este caracterizat de o mare curiozitate. Pune intrebari despre orice, de la cele mai simple: “de ce plecam?”, la cele mai complexe: “cine a facut luna?”. La 3 ani este perioada DE CE?, perioada in care el incearca sa-si satisfaca cat mai mult curiozitatea si perioada care ii cam ameteste pe parinti.
Intre 2 si 3 ani autononia copilului incepe sa se faca cunoscuta si revendicata. Ca sa faca la fel ca adultii, ii face placere sa stranga jucariile impreuna cu cei mari sau sa participle la aranjarea lor, precum si sa participle la alte activitati casnice: sterge praful, strange hainele, face mancare cu mama- toate la nivelul lui de dezvotare.
Daca mersul si gesturile sunt inca nesigure, ele se imbunatatesc rapid, datorita antrenamentului permanent: sare, fuge, escaladeaza. Un exercitiu foarte bun, pentru coordonarea dintre maini si ochi, este jocul cu mingea ( sa arunce mingea si sa o prinda). Acum este si varsta ideala pentru tricicleta.
Dezvoltarea mentala isi face si ea loc, bineinteles. Copilul da dovada de mai multa perseverenta si concentrare, poate sa acorde mai mult timp unei activitati. Notiunea de cantitate este inca vaga: exista “unul” si exista “multi”. Marele castig al varstei de trei ani este capacitatea copiluli de a clasifica obiectele dupa forma si culoare.
Frica este normala intre doi si sase ani si nu este normal sa nu-i fie. Apare frica de furtuna, de locuri noi, de noapte, de intuneric.
Se formeaza schema corporala, dar care nu este inca constituita. Copilului ii mai este frica sa nu piarda una din partile componente ale corpului sau. Crescand, aceasta teama va trece in mod spontan.
Jocul este un element esential al dezvoltarii. El ocupa cea mai mare parte a timpului unui copil mai mic de 3 ani. La un an este interesat sa traga o jucarie de ata, sa inchida si sa deschida sertarele. Ii plece sa se balaceasca, sa se joace cu lopatica in nisip. Psihanaliza sustine ca jocurile cu apa au un rol de calmant, apa amintindu-i copilului de lichidul amniotic. Spre varsta de 2 ani, copilul este interesat de jocuri de evolutie: cuburi, cheile de la usi etc. Copilului ii plac foarte mult cartile si devine capabil sa intoarca paginile una dupa alta. Cum se apropie de varsta de 3 ani, incepe sa aiba catava notiuni legate de ordine si de derularea in timp a evenimentelor, permitandu-i sa se identifice pe el insusi si sa-si reprezinte succesiunea momentelor zilei si a zileleor saptamanii.
Nu trebuie sa uitam ca u copil nu invata numai cu capul, ci si prin intermediul simturilor. Deci, invatarea folosirii simturilor nu este doar utila ci si o mare placere. Cu o doza de entuziasm, putem determina copilul sa fie interesat de tot ceea ce este obisnuit sau mai putin obisnuit in lumea inconjuratoare: cum arata orasul noaptea, sa simta fulgii de zapada pe manute, sa asculte tot felul de sunete.
Profitati de faptul ca are o mare placere in a se juca cu adultul. Parintii trebuie sa fie calmi, fermi, veseli si, nu in ultimul rand, disponibili. Implicati-va in jocul lor cu multa rabdare si umor.
Iata cateva idei cum sa va distrati impreuna. Luati o cutie goala si puneti in ea stafide, fulgi sau alte obiecte care nu le poate inghiti. Goliti cutia si aratati-i copiluli cum sa le puna la loc. Indemnati-l sa va imite. Pentru un mini puzzle, luati dintr-o revista o poza si decupati-o in trei bucati diferite. Cand invata cum se face puteti face cu 4 bucati. Pentru varsta de 2 spre trei ani puteti incerca un joc de memorie si de vocabular. Cereti copilului sa execute o actiune simpla. De exemplu: “du-te si atinge usa de la intrare si apoi intoarce-te”. Dupa ce a inteles, treceti la o alta, cu doua actiuni: “Du-te si bate la usa camerei tale, apoi cauta o jucarie si adu-mi-o”. Jocul poate continua cu trei sau mai multe instructiuni. Jocul ajuta la memorarea diferitelor instructiuni si executarea lor in ordine corecta.
Sursa: www.terapiam.ro

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu